luni, 21 ianuarie 2013

Bătută din pricina lui Hristos


Un evanghelist a povestit următoarea întâmplare: O fetiţă de opt ani a fost trimisă de către părinţii ei să facă un comision . În timp ce era pe drum, a fost atrasă de muzica unei întruniri de evanghelizare în aer liber și s-a oprit acolo . Cel care conducea întâlnirea a fost atât de uimit de sinceritatea fetiței încât a vorbit cu ea și i-a spus despre Isus .Ea, fiind un copil de romano-catolici, nu știa prea multe despre Isus, dar domnul respectiv i-a spus despre dragostea Domnului faţă de ea .Când s-a întors acasă, tatăl a întrebat-o ce a reţinut-o așa de mult . Ea i-a mărturisit cele întâmplate, iar el a bătut-o cu cruzime, interzicându-i să mai participe la astfel de întruniri .Cam la patrusprezece zile după cele întâmplate, fetiţa a fost atât de absorbită de ce auzise despre Isus, încât a uitat de avertismentul tatălui ei . L-a văzut pe același domn care i-a spus din nou mai multe despre Mântuitor . La întoarcerea acasă, i-a spus tatălui ei unde fusese și că nu adusese lucrul pentru care fusese trimisă, dar că L-a adus pe Isus . Tatăl s-a înfuriat atât de tare, încât a lovit-o cu piciorul pe micuţa făptură, până când a ţâșnit sângele . Niciodată nu și-a mai revenit din această maltratare brutală .Chiar înainte de a-și da ultima suflare, a chemat-o pe mama sa și i-a zis: „Mamă, L-am rugat pe Isus să te salveze și pe tine, și pe tata .” Apoi a arătat cu degetul înspre rochiţa ei și a spus: „Mamă, taie te rog o bucată din rochiţa mea pătată de sânge .” Mama s-a mirat și a făcut întocmai cum ceruse ea . „Acum”, a zis copila pe moarte, „Hristos Și-a vărsat sângele din pricina mea, iar eu voi lua peticul acesta și Îi voi arăta lui Isus că și eu mi-am vărsat sângele din pricina Lui .” Astfel ea a murit, ţinând strâns peticul din rochiţa ei, pătat de însăși sângele ei . Mărturia acelei copile a fost mijlocul prin care atât mama, cât și tatăl său au venit la Hristos.

As locui o vreme ...


"As locui în ochiul tau, o vreme,

Sa vad cum muntii înca nasc izvoare

Si-atunci când îl saruta caprioare

Sa simt cum firul ierbii înca geme.

În pumnul tau as locui, o vreme,

De tine sa ma simt la sân purtata

Precum o mierla ce fiind vânata

Zacea ranita printre crizanteme.

As locui în parul tau, o vreme,

Sa-ascult cum vântul suiera prin crânguri.

Tu scuturându-ti tâmplele de gânduri

Sa îmi reciti în soapta mici poeme.

As locui sub pasii tai, o vreme,

Sa-mi poti reda odihna unui drum

Iar norii grei, bolnavi de-atâta fum,

Sa îi aduni cu sârg în ninse gheme

Si folosind de-acum noi stratageme

Sa-mbraci toti pomii-n haine de craiasa.

Eu, fulg de nea, întors din nou acasa

Voi zabovi în palma ta…o vreme..."

SCHIMBAREA VIZAVI DE ANOTIMPURI Omul inainte de a se intoarte la Dumnezeu Este ca un pom in iarna. Este uscat, neroditor si ai spune ca este...