Aud cum se crapa de ziua cu un scartait asurzitor al linistii diminetii innourate si tristetea ma cuprinde realizand ca inca nu au rasarit zorii marii Diminetii, pe care o astept atat de mult. Impovarata de tainele desertului sub soare ma tarasc la umbra luminii-n asfintitul vietii dorind sa te zaresc Isuse, sa cad strafulgerata la pamant in fata Ta ca sa-Ti sarut camasa si sfitele-Ti picioare. Vreau sa-ti zaresc sparturile de cuie din palmele-Ti iubite, ca Toma, Doamne, chiar daca imi vei spune ca sunt necredincioasa, eu vreau sa le pipai si sa le sarut atunci cand lacrimile imi vei sterge. Ah! Doamne, grea-i asteptarea si vegherea cand marea-nvolburata isi sparge giganticele-i valuri in malul sufletului meu. As vrea sa ma ridic sa cant ca o ciocarlie cand arsita mi-e-n miez dogoritoare, sa inalt spre soare tril de bucurie. As vrea sa fiu ca lacul cel de munte mereu senina, chiar si atunci cand ploi si vanturi reci ma vor impresura, pe fruntea mea sa poata doar cerul sa se-oglindeasca. Atunci cand viata are pasii grei de fier, as vrea sa fiu ca o pajiste in vale, verde si unduind sub soare cantand cantarea mea de dor ce vreau sa sune- n sute de ecouri catre Cer.
As vrea Isuse, draga, din orisice durere sa imi faci un cant iar din lacrimii sa-mi faci margaritare, din orice ratacire sau cadere sa ma ridic alergand spre Harul sfant al Bucuriei ce-mi lumineza fata. As vrea sa ma gasesti veghind cand ai sa vi Isuse si in noaptea vietii sa-mi cante dimineata.
As vrea Isuse-as vrea .....
by Pavali
