Un gardian convertit de o furnica

In penitenciarul din Jilava, parintele Tertulian Langa a asistat la convertirea unui gardian de catre o furnica. “Am intalnit gardieni convertiti in inchisoare, unul a fost convertit de o furnica. Eram la Jilava, ma scosese la lucru in curtea inchisorii si incercand sa scurm pamantul, am surprins o procesiune de furnici. Un musuroi se pusese in miscare si mergea spre o tinta. In tinerete am citit o carte ‘La vie e fourmi’ si am aflat cum se orienteaza furnicile pe pamant, pentru ca ele intalnesc in calea lor obstacole mai mari decat dimensiunea lor si totusi vad dincolo de ele. Din carte am aflat ca ele se orienteaza dupa stele pentru ca au un ochi compus din tubulete si asa cum noi privim ziua in amiaza mare intr-o fantana si vedem stelele pe cer, asa si furnicile pot sa vada stelele pe cer prin tubuletele existente in ochii lor. Stiind acest lucru si avand langa mine un om blajin care m-a lasat sa ma odihnesc, am luat o bucata de tabla si am tinut-o deasupra musuroiului de furnici.
- Ce faci, ma, acolo? zice el.
- Priviti si dumneavoastra! Furnicile au mers bine una dupa alta, acuma daca tin tabla asupra lor se ratacesc, o iau razna.
- Si ce-i cu asta, ma?
- E mare lucru ca furnicile vad si se orienteaza dupa stele.
- Si cine i-a facut ochiul asta furnicii?
- Poate ca tovarasul Stalin, poate ca tovarasul Lenin, sau poate ca tovarasul Marx, cineva i l-a facut.
- Ma, tu razi de mine.
- Nu rad. Cineva i l-a facut. Cine i-a facut o asemenea lentila incat sa vada stelele ziua pe cer?
- Ce ai zis, ma, ce ai zis?
- Stiti dumneavoastra, ca de n-ati sti nu m-ati intreba.
Gardianul, sensibil, dupa doua zile si-a dat demisia, si-a depus uniforma si s-a lasat convertit de o furnica.”
http://istorieevanghelica.ro/

Tortura binecuvantata

....

Procedeele torturii erau diverse in funcţie de caz. Deţinutul era pus să stea cu capul la perete şi cu mâinile ridicate un timp nesfârşit, până când se prăbuşea la pământ. Atunci primea o coajă de pâine, o gură de apă şi era obligat să se ridice. Urma apoi manejul, adică trebuia inconjurată celula intr-un ritm din ce in ce mai accelerat, până când victima cădea. In acelaşi ritm se relua inconjurarea celulei in direcţia opusă.

In timp ce stătea cu mâinile ridicate, cu faţa la zid, Wurmbrand işi aminteşte acel pasaj din Biblie in care zidul se interpune intre om şi Dumnezeu: “Faptele rele ale lui Israel au pus un zid intre El şi popor”. Când durerea era nespus de mare, un nou verset ii liniştea mintea şi inima: “Cu Domnul meu voi sări peste zid”. Greşelile creştinilor au construit zidul comunismului, dar el oricând poate fi dărâmat. “Aşa cum zidurile Ierihonului au căzut la pământ, tot aşa cu voia lui Dumnezeu, trebuie să cadă şi zidul din faţa mea.”

“Nu mai ştiu câte zile şi câte nopţi cu rare şi scurte intreruperi am petrecut in manej” afirma eroicul pastor. „Mai repede, Opreşte-te!, Intoarce-te!, Mergi!” erau cuvinte care ritmau dureros alergarea in cerc. Prăbuşit la pământ se ridica cu greutate in timp ce gardianul cu o măciucă il lovea peste cot şi răcnea: „Ridică-te!, Mişcă! Ăsta e manejul!” Invârtindu-se mereu in cerc şi pierzând noţiunea timpului şi spaţiului, pastorul auzea cum prindeau viaţă inlăuntrul său cuvintele mântuitoare: „Voi păşi cu mai multă graţie ca intr-un dans al iubirii divine pentru Isus”.

 *) Fragment din lucrarea Preoția în spaţiul concentrațional

Sursa: http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica

Doamne, ada ziua aceea mai curand!

Oare cum va fi Dimineata diminetilor cand ne vom trezi in Cetetea cea noua? Cum va fi cand rauri de lumina se vor varsa in valuri peste noi si vom fi mereu cu Dumnezeu, curatiti de orice vina, atunci cand nimic nu va mai fi ce sa ne apase si ce sa ne faca slabi si sfiosi? Si ca niste cetateni ai Tarii Sfinte vom fi cu toti de-ai care-i Lui Crostos, cum ne va fi??? Oh, Doamne, ada ziua aceea mai curand! Si pana atunci, dragilor sa pasim cu avant pe cararea Imparateasca chiar orisicat a fi sa suferim caci rasplata va fi de mii de ori mai mare de cat tot ce-om putea noi sa ne dorim!!! 

Oare cum va fi Dimineata diminetilor cand ne vom trezi in Cetetea cea noua? Cum va fi cand rauri de lumina se vor varsa in valuri peste noi si vom fi mereu cu Dumnezeu, curatiti de orice vina, atunci cand nimic nu va mai fi ce sa ne apase si ce sa ne faca slabi si sfiosi? Si ca niste cetateni ai Tarii Sfinte vom fi cu toti de-ai care-i Lui Crostos, cum ne va fi??? Oh, Doamne, ada ziua aceea mai curand! Si pana atunci, dragilor sa pasim cu avant pe cararea Imparateasca chiar orisicat a fi sa suferim caci rasplata va fi de mii de ori mai mare de cat tot ce-om putea noi sa ne dorim!!!