duminică, 17 iunie 2012

„Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va ţâşni în viaţa veşnică.”


http://www.casadevacanta.ro/wp-content/uploads/2012/05/f%C3%A2nt%C3%A2n%C4%83-lemn6.jpg

"Eram foarte impotivitoare pocaitilor!- povestea sora Ilush din Tzigau. Era in satul nostru o familie in casa careia se intalneau cel mult sase pocaiti si se rugau. Tot satul ii ocara si-i dispretuia, dintre care, eu cel mai mult. Ce ma revolta mai tare era faptul ca oricat erau de prigoniti, oameni acestia, nu se suparau ci ne chemau mereu la rugaciune si ne vorbeau despre Domnul Isus, ori ce cate ori aveau ocazia. Au rabdat si au rezistat iar acuma avem o Biserica foarte mare. Eu dupa ce m-am pocait am luat pe rand pe toti vecinii mei si m-am rugat pentru ei. Acuma toti de pe ulita mea sunt pocaiti. Cel mai tare se importivea si nu voia sa se intoarca, vecinul din fata casei mele. Se urca cu scara si peste casa ne pandea ce facem cand ne adunam  la rugaciune si apoi povestea luand in bascalie tot ce vedea. Imi amintesc ca intr-o seara sacara a alunecat si a cazut rau de tot; asa am aflat cum ne spiona el :) . Dar s-a intamplat ca in trecerea anilor fata lor sa ramana insarcinata si sa aiba probleme la nastere. in seara in care a dus-o la spital am intrat in vorba cu vecina mea si i-am spus ca  Domnul Isus poate sa o ajute sa scape cu bine, chiar daca ea l-a hulit atata. Ea a plans si a acceptat sa ne rugam pentru ea. Fica ei a nascut un copil sanatos si mama a scapat cu viata desi medici nu aveau nici o speranta. Aceasta a facut ca inima vecinilor mei sa se inmoaie si sa se intoarca la Domnul.
Vecinul din spatele casei mele era asa de sarac incat singura sursa de mancare era capra care da lapte in fiecare zi. Aveau si o gramada de copii. Intr-o zi insa a murit si capra. Da, intr-adevar este un motiv de a zambi dar ei saraci piredu-se si ultima sursa de hrana. Proveneau amandoi din familii sarace si pe vremea din vechiul regim era foarte greu sa traiesti la noi in sat. M-am rugat Domnului sa-mi dea lumina ca sa vad cum ii pot ajuta. Stiam ca mai am intr-un saculet in pot ceva faina pe fundul sacului, ramase-se nefolosit pentru ca sotul a fost la moara si aduse un sac nou de faina iar aia a ramas uitata. Acum Domnul imi amintise de ea.
- Mai omule, ii zic sotului, du-te si aduna ce mai este in sacul ala si du-le sa face si ei ceva de mancare copilasilor. Macar in seara asta sa aiba ce manca iar maine se va ingriji Domnul.
Sotul meu se urcase in pod si acuma numa nu cobora. Eu eram curioasa sa vad cata faina este si ce poate face din ea. "Macar o paine!" ma gandeam eu. Dupa un timp il aud pe sotul meu ca ma striga sa-l ajut. Ma duc la piciorul scarii si-l vad cum se chinuia cu traista pe care o du-se sa puna faina. Era aproape plina.
-Mai omule, ii zic, de unde ai luat atata faina?
-Cum de unde? De unde m-ai trimis tu sa iau!
Va dati seama, Domnul facuse o minune. Aleluia! Ne-am plecat amandoi pe genunchi si i-am multumit.
Asta nu a fost singura minune pe care a facut-o Domnul in viata noastra.
Sora ilus are la poarta o fantana din aia cu acoperis iar pe lemnul acoperisului scrie:
„Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete.
Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va ţâşni în viaţa veşnică.

SCHIMBAREA VIZAVI DE ANOTIMPURI Omul inainte de a se intoarte la Dumnezeu Este ca un pom in iarna. Este uscat, neroditor si ai spune ca este...