DUHUL SFANT - OSANDITORUL
Pentru a prezenta lucrurile mai simplu, putem imparti lucrarea Duhului Sfant ca Mijlocitor al domnului Isus in doua - ca osanditor al pacatului si
- ca mangaietor al celor ce se pocaiesc.
Inainte de toate El vine sa mustre, sa ne condamne cu privire la pacat si sa ne aduca deci la pocainta. Isus zicea: "Si cand va veni El va dovedi lumea vinovata in ce priveste pacatul ... fiindca ei nu cred in Mine" (Ioan 16:8,9) In capitolele bine cunoscute in Evanghelia dupa Ioan, unde se vorbeste despre Duhul Sfant (cap. 14, 15 si 16), Domnul Isus Il numeste de trei ori "Duhul Adevarului". Adevarul in cazul de fata nu inseamna un manunchi de doctrine, ci descoperirea faptelor rele asa cum sunt ele. Aceasta inseamna ca lucrarea Duhului Sfat este sa ne descopere adevarul cu privire la noi ca pacatosi. Pe tacute dar necrutator, el indreapta tot timpul lumina alba a adevarului asupra gandurilor si reactiilor inimilor noastre, asupra cuvintelor buzelor noastre si a lucrarilor mainilor noastre. Tot ce este indreptat spre "eu" si ce este pacat se decopera ca atare si nu conteaza cum cautam sa-l ascundem sau sa-i gasim explicati rationale. Lucrarea Lui este sa darame domeniul iluziilor pe care le avem despre noi insine si in care am trait si sa ne aduca la o cunoastere adevarata a noastra. Preocuparea Lui cea mai mare este ca noi sa cunoastem adevarul, caci El este Duhul adevarului. Raspunsul pe care il asteapta de la noi este unul singur, simplu, un raspuns al cinstei care spune: "Da Doamne" (Matei 15:27) la tot ce ne descopera cu privire la noi, fara sa ne scuzam si fara sa ascundem ceva.
Lucrul acesta vrea sa-l spuna psalmistul in Psalmul 51: "Dar Tu ceri ca adevarul sa fie in adancul inimii" (versetul 6) Aceeasi propozitie se repeta ceva mai jos in acelasi Psalm, dar de data aceasta ea suna asa: "Tie nu-Ti plac arderile de tot" (versetul 16) Puneti alaturi cele doua propozitii si veti descoperi mesajul psalmistului: Tie nu-Ti plac arderile de tot, ci adevarul in adancul inimii. Atat de des lucrarea si chiar slujba crestina pot fi o haina care sa ascunda adevarul, atat cu privire la noi cat si cu privire la ceilalti. Duhul Sfant este imporiva acesto fel de autoinselari si rusine; in asemenea cazuri El pretinde adevarul si nu jertfe.
De asemenea acelasi adevar il gasim in Ioan 3:21 in expresia: "Cine lucreaza dupa adevar". In capitolul respectiv citam ca: "Oricine face raul uraste lumina si nu vine la lumina ca sa i se vadeasca faptele; dar cine lucreaza in adevar vine la lumina ca sa i se vada faptele, findca sunt facute in Dumnezeu". Noi am fi cugetat ca opusul la a face raul ar fi a face binele, dar aceasta nu este valabila la Dumnezeu. La Dumnezeu opusul la a face rau este lucrarea dupa adevar. Aceasta inseamna sa fin sinceri cu privire la raul din noi. Chiar inainte de a incerca vreodata sa facem binele, acolo unde am facut raul. El vrea mai intai o destainuire complecta, in fata Lui, a raului savarsit si vrea sa auda din gura noastra: Da Doamne, la ceea ce ne descopera El.
El vrea mai degraba sa ne intoarcem la filele trecute decat sa luam o noua pagina, caci atunci cand intoarcem o fila noua ascundem obligatoriu pagina de dinainte si cand pacatul este ascuns sangele Domnului Isus nu ne poate curati si nici nu ne poate aduce pacea. Promisiunea iertarii si a curatiei este conditionata doar de marturisirea pacatelor noastre (1Ioan 1:9) Daca am marturisit pacatul, nu trebuie sa ne cerem iertare. In momentul in care il marturisim l-am adus la lumina. Dar daca in marturia noastra exista o retinere, toate cererile din lume nu vor aduce pacea inimilor noastre. Acest lucru se intampla astfel nu numai intre om si Dumnezeu, ci e la fel de inutil cand este vorba de relatia intre om si om. Cati dintre noi incercand sa repare ruptura dintre el si un altul nu au constatat surprinsi ca au zis ceva in felul urmator: "Daca ti-am gresit, te rog sa ma ierti." si cu toate acetea ne-am intrebat de ce nu s-a reparat ruptura. Nu se pune problema daca; haidem sa marturisim cinstit ca noi i-am gresit si poate ca ne va surprinde promptitudinea cu care Harul Lui Dumnezeu ne va atinge si foarte adesea in acest caz dobandim iertarea celuilalt.
Deci aceasta este lucrarea adevarului si de la noi se cere tot un raspuns al adevarului. iar aceasta lumina a adevarului contiunua mereu, tot asa de tacuta si de necrutatoare ca stralucirea soarelui. desigur, nu se poate concepe ca Duhul Sfant convinge pe pacatos de pacatul sau numai in vremuri deosebite de treziri spirituale iar in rest se multumeste sa ne lase in pace. In ce-L priveste pe Duhul Sfant, nu exista "ne la timp" Daca noi nu suntem constienti ed convingerea cu privire la pacat nu este din pricina ca El nu ne-a convins, ci mai degraba pentru ca noi nu am vrut sa auzim sau sa vedem. E usor sa evitam convingerea despre pacat, caci vocea Duhului e blanda. Numai cei ce vor cu tot dinadinsul sa fie convinsi de pacat vor auzi vocea Lui. Ei vor fi zelosi, caci numai ei flamanzesc dupa Domnul Isus si stiu ca aceasta este singura cale prin care vor fi eliberati de lucrurile care au facut zid de despartire intre ei si Dumnezeul pe care ei au inceput sa-L iubeasca.
Uneori suntem intr-o stare de nepasare in care se pare ca nici o convingere asupra pacatului nu ne atinge si credem ca totul este bine in viata noastra. Se poate ca in asemenea momente sa ne intalnim cu alti credinciosi care Il slavesc pe Dumnezeu cu o marturie proaspata despre felul cum Duhul i-a convins cu privire la un punct deosebit si sangele lui Isus i-a curatit chear in locul acela. Noi privim mirati simtind ca nu am trait experienta aceasta. Oare noi am depasit etapa de a fi cercetati cu privire la lucrurile acestea sau noi nu le vedem asa cum trebuie? Atat de adesea se iveste posibilitatea a doua! Si motivul ca noi nu observam lucrurile mai marunte este ca in viata noastra sunt lucruri mai mari si mai grave pe care nu vrem sa le aducem inaintea lui Dumnezeu ca sa le rezolve! Pentru a ilustra aceasta sa ne imaginam un zid inalt care in lumina soarelui arunca o umbra deasa. In umbra aceasta multe ierburi care cresc le deosebim cu greu, dar cand zidul este dat la o parte lumina scoate la iveala si plantele cele mai mici, fiecare cu propria-i umbra si abea atunci pot fi percepute si smulse.
A umbla in lumina cu Dumnezu (1Ioan1:7) nu inseamna altceva decat a spune, da, la toate ce descopera lumina. Aceasta poate sa insemne departarea unei bariere foarte clare dintre noi si Dumnezeu. acest lucru poate duce la o convingere ferma despre pacat si de acum Domnul poate sa ne arete lucrurile marunte de fiecare zi care inmuguresc asa de usor din natura noastra decazuta si pe care mai inainte nu le puteam observa. si daca ne grabim a zice: Da Doamne, convingerea e urmata de curatire.
Notati ca in lucrarea aceasta de convingere, Duhul sfant face tot timpul slujba unui Mijlocitor al Domnului Isus, ceea ce inseamna ca El vorbeste mereu de pacatul nostru care intervine in legatura noastra cu Cristos. El nu ne convinge de pacat ca ceva ce nu se cuvine sau ca o greseala etica, ca ceva care se opune celor zece porunci, ci ca ceva care a facut ca Domnul Isus sa patimeasca pe cruce. Duhul nu se multumeste pana ce nu ne ajuta sa-L privim pe El, pe Cel pe care L-am strapuns si pe Cel pe care L-am facur sa planga. In adevar, natura pacatului de care ne convingem este descrisa ca pacat, "pentru ca n-au crezut in Mine". Aceasta sugereaza ca necredinta este pacatul care le cuprinde pe toate celelalte, si anume faptul ca refuzam sa ne punem la dispozitia rascumpararii lui Cristos. Aceasta este in cele din urma pricinuita de incapatanarea noastra, de intepenirea grumzului nostru si a impietririi inimii. Si cum se intampla de fapt acest lucru? dupa ce Duhul a inceput sa lucreze in viata noastra cu privire la un fapt, nu trece mult ca apare atitudinea noastra liprita de zdrobire, incapatanare s autoapararea pe care o manifestam cand Dumnezeu lucreaza in viata noastra.
Ca ilustratie potrivita de felul cum lucreaza Duhul sfant la convingerea noastra, gasim in istoria cu robii lui Naaman. Acestia cautau sa-l induplece pe stapanul lor care nu voia sa asculte de cuvintele profetului ca sa mearga si sa se scalde de sapte ori in Iordan. El era gata sa faca orice altceva in afara de aceasta, caci aceasta insemna sa se dezbrace si astfel a se vada cat ed mult s-a latit lepra pe trupul sau. Dar robii sai au venit si l-au rugat cu atat bunavointa (caci il iubeau mult): "Parinte daca proorocul ti-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi facut? Cu atat mai mult trebuie sa faci ceea ce ti-a spus: Scalda-te si vei fi curat" ( 2Imp. 5:13). Cat de fericit a fost apoi Namaan ca a ascultat indemnurile binevoitoare, caci carnea lui s-a facut din nou ca si a unui copil. La fel si Duhul Sfant ne convinge bland, cu privire la un lucru pe care noi nu vrem sa-l acceptam din pricina mandriei noastre. Mergi la piciorul crucii lui Isus si curateste-te. Noi ne temem de dezbracarea pe care o cere pocainta, caci in felul acesta se vor descoperi pacatele noastre si av iesi la iveala cine suntem noi cu adevarat. Dar cat de bucurosi suntem cand primim, caci de acum noi suntem curati si prin sangele lui Isus ajungem integri.
Este limpede deci ca in lupta Duhului cu noi, El lucreaza tot timpul in viata noastra ca Mijlocitorul Domnului Isus si singura Lui dorinta este sa ne aplecam capetele inaintea Lui si sa-L recunoastem ca Domn pe calea pe care am pornit.
