Capitolul 2
DUHUL SFANT -PERSOANA
Capitolul acesta va fi scurt, dar va studia in aprofunzime problemele pe care trebuie sa le cunoasca fiecare credincios. Dar pentru a porni la drum, trebuie inainte de toate sa stabilim principiile de baza.
Duhul Sfant nu trebuie privit doar ca o influienta. El este o Persoana, Dumnezeu Duhul Sfant, la fel ca Dumnezeu Tatal si Dumnezeu Fiul. In Noul Testament nu se aminteste despre El cu pronume nehotarat, ci cu pronume personal El. Intr-un loc in care se vorbeste despre "Duhul Insasi" (Romani 8:16) traducerea engleza revizuita foloseste pronumele personal "himself" spre deosebire de Authorised version care foloseste prenumele nehotarat "itself". aceasta schimbare este facuta in interesul unei precizii mai mari a traducerii, pentru a arata clar ca "Spiritul Insasi" marturiseste duhului nostru ca suntem copii ai lui Dumnezeu.
In alta parte, cel ce scrie calca principi normale ale gramaticii ca sa fie sigur ca Duhul la care se refera este o Persoana. Pasajul se afla la Ioan 16:13 unde sunt cuvintele: "Cand va veni El, Duhul Adevarului ..." "Duhul" vine din greaca de la cuvantul "pneuma", care in limba greaca este de genul neutru; cu toate acestea si contrar la ce ne-am putea astepta din punct de vedere gramatical, Duhul Adevarului este amintit cu prenumele personal El.
Astfel, de la bun inceput trebuie sa ne plecam inchinandu-ne in fata acestui membru imparatesc al Dumnezeirii. Lui ii sunt incredintate realizarea tuturor planurilor cerului cu privire la pamant. Tatal a dat Fiului toata stapanirea (Matei 28:18) dar de fapt mijlocul real al acestei autoritati pe pamant este lucrarea Duhului Sfant. El este executiva a Dumnezeirii, care ar fi putut fi numita mai precis "Faptele Duhului Sfant".
Am amintit despre planurile cerului cu privire la pamant. Primul plan maret este ca oricine s-a pocait de pacatele sale si si-a pus increderea in Domnul Isus Cristos trebuie sa aiba parte de o a doua nastere si sa fie o faptura noua. Aceasta este sfera de lucru cu totul deosebita a duhului Sfant, caci el este agentul nasterii noastre din nou (Ioan 3.18). El savarseste lucrarea aceasta venind sa ia loc in inima celui care se increde personal in Isus si ramane acolo pentru totdeuna (Ioan 14:16)
"Indata ce am incredintat totul
Sangelui ispasitor
Duhul Sfant m-a patruns
Si am fost nascut din Dumnezeu"
Lucrul acesta deasebeste pe copii lui Dumnezeu oricare altul- el nu a primit duhul lumii, ci Duhul care este din Dumnezeu (1Corinteni 2:12
Se poate afirma deci cu toata certitudinea ca fiecare om nascut din nou prin credinta in Isus Cristos a primit Duhul Sfant. Intradevad, despre prezenta Duhului Sfant in inimile noastre ni se spune in efeseni ca este pecetea ca noi suntem ai lui Cristos "... ati crezut in El si ati fost pecetuiti cu duhul Sfant care fusese fagaduit" (Efeseni 1:13). In Romani 8:9 ni se spune ca fara aceasta pecete "nu suntem ai Lui". Pasajul din Efeseni citat mai sus ne spune ca Duhul Sfant nu este numai pecetea ci dimpotriva "o arvuna a mostenirii noastre, pentru rascumpararea celor castigati de Dumnezeu spre lauda slavei Lui" (Efeseni 1:14) O arvuna nu inseamna alceva decat plata si asa o reda traducerea largita a Noului Testament. Deci Duhul Sfant in inima noastra este pecetea a ceea ce apartine lui Cristos si o plata inainte- un avans a ceea ce va fi al nostru intr-o zi in slava. Daca arvuna inseamna bucurie ce nu se poate exprima in cuvinte si plinatate de slava, care va si situatia la urma?
Este foarte clar deci ca despre experientele ulterioare a plinatatii si a puterii pe care le primim prin Duhul Sfant nu se poate spune ca sunt primiri de Duh Sfant, caci cum am mai putea primi Duhul pe care l-am primit deja? Prin urmare partile din Noul Testament care amintesc despre primirea Duhului Sfant (ca Galateni 3:2), se pot referi doar la aceea primire a Duhului la inceput, la nasterea noastra din nou.
Atunci ce vrea sa insemne "a fi plin de Duhul Sfant"? Simplu, sa fi umplut cu Cel ce este deja in inimele noastre. Ingaduiti-mi a va ilustra deosebirea intre Duhul Sfant care salasluieste de la inceput intr-un credincios si acelasi Duh Sfant care umple. Luati un burete in mana si-l strangeti. Asa strans, afundati-l in apa si tineti-l acolo. Acum buretele este in apa si in el este apa, dar tinandu-l strans, in burete este putina apa. Tineti in continuare buretele in apa si desface-ti mana; de acum apa umple pori pe care i-ati eliberat astfel. Acum buretele este plin cu apa. Tot asa stau lucrurile cu noi cand venim la Cristos si-L recunoastem ca Mantuitor; odata nascuti din nou, noi suntem mutati in sfera de lucru a Duhului Sfant si El vine si ia loc in noi. Aceasta voia sa spuna Pavel cand scria: "Voi insa nu mai sunteti pamantesti ci duhovnicesti, daca Duhul locuieste in adevar in voi" (Romani 8:9) Da, noi suntem in Duhul si Duhul locuieste in noi. Dar se poate ca Duhul sa nu ne stapaneasca pe deplin; se poate sa fie nevoie sa mai fim umpluti cu Duhul in care am fost asezati. Prin urmare trebuie sa deschidem fiecare parte a fiintei noastre, sa-L lasam sa ne convinga si sa o supuna domniei Lui. Si pe masura ce facem lucrul acesta suntem umpluti cu Duh Sfant. De acum, pe langa faptul ca suntem in Duhul, El locuieste in toata plinatatea.Oricum aceste idei pregatesc un alt aspect al subiectului nostru la care vom ajunge si-l vom dezbate pe larg, mai tarziu. Haideti sa ne oprim aici minunandu-ne de faptul glorios ca daca am venit la Domnul Isus cu pocainta si credinta, insusi Duhul Sfant imparatesc- a treia persoana din Dumnezeure este in noi, facand din trupurile noastre templele Sale.
va urma ....
