joi, 7 iunie 2012

Slavit sa fie Domnul care ne poarta zilnic in carul Lui de biruinta!!!!


Vreti sa va impartasesc bucuria care m-a facut sa cant, sa laud, sa slavesc si sa zburd toata saptamana? Sigur ca vreti! :)
Sotul meu a recitat pentru prima data in viata lui un verset biblic. Si stiti care? "Findca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Sau Fiu, ca orcine crede in El sa nu piara ci sa aiba viata vesnica. Ioan 3:16 Duminica a fost la o inmormantare si acolo a auzit acest verset. a venit acasa si povestindu-mi printre altele mi spus ca versetul pe care il recita defunctul cat era in viata este acesta: -"Findca ata de mult a iubit Dumnezeu lumea .... " si eu l-am ajutat: "... ca a dat pe singurul ... "  Iar el a inervenit: " ... Sau Fiu, ca oricine crede in El sa nu piara ci sa aiba viata vesnica!" radia de bucurie cand a terminat. avea bucuria unui copil care s-a straduit mult si in sfarsit a reusit.
Nu-i aceasta un miracol? Poate pentru multi dintre dvs, nu, dar pentru mine este cea mai mare minune. Nu stiti de cand ma rog pentru el si cat de placut este si cata incurajare am primit eu. A fost ceva asemanator cu primele cuvinte spuse de micuti mei, de primul "mama" sau "tata" spus deslusit. Slavit sa fie Domnul care ne poarta zilnic in carul Lui de biruinta!!!!
"O, iartă-mi, Te rog, Doamne, atâtea rugăciuni
Prin care-Ţi cer doar pâine şi pază şi minuni,
Căci am făcut adesea din Tine robul meu,
Nu eu s-ascult de Tine, ci Tu, de ce spun eu.

În loc să vreau eu, Doamne, să fie voia Ta,
Îţi cer, şi-Ţi cer întruna să faci Tu voia mea;
Îţi cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiţi ce vreai,
Ci să-mi slujeşti în toate, să-mi dai, să-mi dai, să-mi dai...

Gândindu-mă că, dacă Îţi cânt şi Te slăvesc,
Am drept să-Ţi cer întruna să faci tot ce doresc...
O, iartă-mi felu-acesta nebun de-a mă ruga
Şi-nvaţă-mă ca altfel să stau în faţa Ta!...

Nu tot cerându-Ţi Ţie să fii Tu robul meu,
Ci Tu cerându-mi mie, iar robul să fiu eu.
Să înţeleg că felul cel bun de-a mă ruga
E să doresc ca-n toate să fie voia Ta. "



Salvat la 12 fără un minut

Era o zi frumoasă, cu tot cerul senin,
Doream să grăbesc pasul catre Ierusalim,
Gândeam că şi-azi veni-voi, cu ceeam ce-am furat,
Cu aurul din traistă, puteam s-ajung bogat…

Nu îmi păsa că-n urmă lăsasem multe lacrimi,
Ba chiar atâţia oameni, loviţi de-a mele patimi,
Ah, câte mai facusem, şi le ştiam doar eu
Nu îmi păsa de nimeni, nici chiar de Dumnezeu…

Încă o milă, două, iar dincol de finici
Iuda, al meu tovarăş, unul din ucenici,
M-aşteaptă să îmi spună, cum a întocmit planul,
Vânzării unui om, numit Galileanul…
————————————————-
Trecu o saptămână, de la acea-ntalnire,
Cu Iuda, trădătorul, şi-a lui planuri haine,
Si-azi, ooo, nu pot crede, ce ochii mi-au privit,
Eu, Titus, eu , tâlharul, legat.. şi…osândit?

Da, aşa mi-au spus soldaţii, “Cu alţi doi condamnaţi,
Iţi vei sfârşi viaţa…toţi trei crucificaţi”,
Sentinţa a fost dată, toţi trei vom duce crucea,
Urcând dealul Golgotei, vom împlini porunca.

Da, şi-am pornit, cu crucea, pe umărul meu drept,
E grea, iar lemnul tare apasă greu pe piept,
Dar ce e cu acesta, de poartă-aşa o cruce,
De-abia a ridicat-o, o va putea El duce… ?

Ia să îl văd mai bine, de ce-i aşa lovit,
Scuipat şi plin de sânge, întruna e hulit,
O, dar de ce privirea, ‘şi întoarce aşa de blând,
Peste ostaşii care-l lovesc mereu, urlând…

Oh… dar oare cine-i, unde l-am mai vazut,
Privindul mai de-aproape îmi pare cunoscut,
Ah, da, e-acela care de Iuda-fost trădat,
Galileanul, dar oare de ce l-au condamnat?

Ce vină grea gasiră, în el, Samariteanul,
De ce al lui vechi tovarăş, el Iscarioteanul,
L-a dat fără de mila pe mâna lor, sărmanul,
O, Iuda, nu vazut-ai în el pe-acel ce-i harul?

Şi-urcarăm greu-nainte, pe via Dolorosa,
Dar nu puteam privirea să nu o ţin întoarsă,
Spre El, care, cu greu, urca încet, de parcă,
Pe spatele-i ar duce povara lumii toată…

O, iată, că se-apleacă, o, e-ngenunchi sub cruce,
Povara de păcate şi crucea de-abia duce,
Aş vrea să strig, să vină, un ajutor să-i dea,
Cineva din mulţime, dar nu e nimenea…

Cum aş putea Străine, să-ţi ofer ajutor,
Să te feresc de-ostaşii, care doar moartea-ţi vor
Măcar, un strop de apă, pe buzele-ţi uscate,
Măcar o dată-n viaţă, de mine fie-udate…

Dar, iată, că pe-un tânăr, un om de prin Cirena,
Îl pun să duca crucea, lui Isus, dar aievea,
Îl văd fără de cruce, dar tot păşind cu greu,
Povara lumii duce-acest fiu de Dumnezeu…

Si iată, că ajunsa-m pe dealul Căpăţânii,
Şi-ostaşii-ndat pe cruce ne pironesc, hainii,
Dar mie nu imi pasă, eu ştiu, sunt condamnat,
dar acest Om e oare pe drept crucificat?

Şi-mi amintesc că-ntruna, plângea şi se ruga
Pentru-acei de sub cruce, pentru care murea,
Şi-mi amintesc aievea, c-am auzit deodat’
“O, Tată, iartă-i Tată, căci ei nu ştiu ce fac!!!”

Dar n-oi uta vreodată, orice s-ar întâmpla,
Cum eu am spus cu lacrimi, “Nu merită osânda,
Noi doi talhari, la moarte, crucificaţi pe drept,
Dar el… Galileanul, Isus din Nazaret?

Ucis-a el vreodată, a jefuit cândva,
Ori mai degrab cu milă, el mâna-şi-ntindea,
Peste bolnavii care un ajutor cereau,
Pe toti aceştia-ndată, pe loc îi vindeca.

Şi-acum momentul vecinic, rămasa-ntipărit,
Când el cu greu, în şoaptă, către min a grăit,
Oh, Titus, nici un merit să ştii că tu nu ai,
Dar azi, prin a mea jertfa, vei fi cu mine-n rai!!!

Şi mă privi străinul, dar pentru mine-acum,
Acel om de pe cruce, era un tată bun,
Simţii o pace-adâncă, ce mă cuprinse-ndat,
Şi-nţelese-i că moare pentru al meu păcat…

Se stinse Galileanul, şi îl privii plângând,
Simţind în piept iubirea de tată sângerând,
Era o jertfă sfântă, din dragoste chemată,
Şi-n ea-m primit iertare, fără de nici o plată….

Şi-atunci plânsei amarnic, înţelegând că el
Murea, ca-ntreaga lume să vadă-n El un miel,
Pentru a lor pacate, a mele, si-ale tale,
Şi toţi să avem parte de-o vecinică iertare…


Boariu Cristian. 06.04.2004

SCHIMBAREA VIZAVI DE ANOTIMPURI Omul inainte de a se intoarte la Dumnezeu Este ca un pom in iarna. Este uscat, neroditor si ai spune ca este...