Privesc cerul sangeriu si ochiul mintii mele strapunge norii, ce ascunt timid dupa perdeaua purpurie pe regele zilei, Soarele si vad prin credinta o noua dimineata dincolo de ceruri, dincolo de firesc, unde, prosternuta pe platforma de aur a cerului spal cu lacrilii de bucurie urma pasilor Domnului meu iubit. Si multumindu-i nencetat pentru marea Lui dragoste fiind plina de uimirea frumusetilor ceresti ma intreb ce-am facut sa merit atata fericire, atata binecuvantare?! Vad prin credinta odaia nuntii si masa pregatita cu o fata de masa imanculata, cu sfetnice si cupe din aur transparent. Vad Mirele gatit in cea mai stralucitoatre haina de nunta cu o cununa imparateasca plina de nestemate. Aud corul ingeresc si mii de glasuri care canta, nu o cantare ci mai multe in acelasi timp intr-o armonie dumnezeiasca. Vad indepartare campuri de flori de-o splendoare pe care omul nu o poate descrie in cuvinte si mi se spune ca aceste flori sunt lacrimile sfintilor de pe pamant si mi se cere sa am grija ca nu cumva sa calc vreouna. Totul este in lumina si nimic nu este ascuns. Nu mai este durere, nu mai sunt lacrimi, lipsuri nu-s, totul este supeb si placut. Este atat de bine sa stau in prezenta Iubitului sufletului meu sa-L laud si sa-I cant neincetat: SFAT! SFAT! SFAT ESTE DOMNUL !!!!
Dar brusc ma trezesc la realitate si-mi dau seama ca inca ma mai doare, ca lacrimile inca imi mai curg pe obraz, ca nevoile acestui trup stau la coada gata sa navaleasca in viata mea.
Ufff! Oare cand trupul acesta, supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire si cand se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă. ???
Domnul nostru Isus a biruit moarte asa ca si noi o vom birui cu siguranta. Slavit sa fie Domnul!!!!
