Copiii mei vad flori pentru mama şi jocul din suflatul pufului alb.
Cand ma uit la un om beat care mai si zâmbeşte la mine, vad o persoană urat mirositoare, murdara care bea bani de paine al copiilor lui si mă uit urat la el.
Copiii mei vad pe cineva zâmbind la ei şi ii zâmbesc inapoi.
Când ascult muzica pe care o iubesc, eu ştiu că nu pot compune o melodie si nu-isimt ritmul de mult, aşa că stau si ascult si atat.
Copiii mei simt ritmul şi să-l traiesc. Ei cântă în cuvinte.
Când simt vântul în fata, mă împotrivesc lui. Simt că imi încurc părul şi ma impinge înapoi, atunci când merg.
Copiii mei închide ochii lor, răspândit braţele lor, şi să zboare cu el, până când cad la pământ de râs.
Când mă rog, cer lucruri ample si rugaciunea mea este atat de lunga.
Copiii mei spun lucruri simple si sunt totdeauna ascultati.
Când văd o băltoacă de noroi pasesc alaturi. Si-mi văd pantofi pline de noroi şi covoare murdare.
Copiii mei stau în ea. Ei văd construirea unui baraj, râuri care traverseaza şi viermi cu care sa se joace..
Mă întreb dacă nu cumva ne sunt dati copiii pentru a invata sau pentru a afla de la ei sinceritatea, simplitatea?
Nu e de mirare ca Dumnezeu iubeşte copiii mici.
Bucuraţi-vă de lucrurile mici din viata pentruca intr-o zi te vei uita înapoi şi-ti vei da seama că au fost lucruri mari.
Doar un mement despre cele mai importante lucruri din viata.
