A fost o dimineata a lumii acesteia cand Dumnezeu a creat Pamantul cu tot ce este pe el. A creat gradina Edenului pentru ca omul sa fie fericit o vesnicie. Apoi a urmat ziua. Ziua cea grea a omenirii in care omul a pacatuit si a fost scos din Eden si redat taranei din care a fost luat, gustand moartea. Dar Dumnezeu in dragostea Lui mare a stabilit o ora in care omenirea sa fie reabilitata prin Jertfa Sfanta din Golgota, jerfindu-si singurul Fiu pentru ca oricine crede sa nu piara ci sa aiba viata vesnica. Apoi a venit seara cu a ei umbre si osteneli, dar plina de nadejdea clipei mult asteptate a odihnei in Cristos. Acum este noapte. Noaptea lumii acesteia si timpul celui ce iubeste intunericul si nu suporta lumina pentru ca sa nu i se vada pacatosenia. In aceasta noapte ne frangem mainile de durere dar nu deznadajduim pentru ca avem o speranta, avem o incredintare ca toate acestea se vor sfarsi in curand si ca in miezul noptii acesteia va veni Mirele nostru drag care ne va lua Acasa. Noi trebuie doar sa ne straduim sa nu atipim, sa nu fim fecioarele adormite si sa speram in venirea unei Dimnineti mult asteptate. Va veni o noua Dimnieata dar nu pentru a crea un habitat confortabil pentru omenire ci o Dimneata a trierii, o Dimnineata a judecatii ... o Dimnineata in care va fii multa tristete dar si multa bucurie in acelasi timp. Atunci se va desparte binele de rau asa cum de separa apa de ulei.
O vino Doamne mai curand!!!!
