marți, 31 ianuarie 2012

EVREI 12-28

Mihai Ciritel

Fiindaca am primit dar o imparatie,care nu se poate clatina sa ne aratam multumitori si sa aducem astfel lui DUMNEZEU o inchinare placuta cu evlavie si cu frica; fiindca DUMNEZEUL nostru este un foc mistuitor. Este foarte important pentru fiecare dintre noi in tot timpul vietii sa stii cum sa te inchini lui DUMNEZEU si cel mai important este sa stii ca inchinarea ta este placuta inaintea lui DUMNEZEU. Atunci cind faci o rugaciune, atunci cind cinti o cintare de lauda lui DUMNEZEU, atunci cind spui o poiezie spre lauda creatorului, atunci cind faci o lucrare caritabila, atunci cind aduci o jertfa lui DUMNEZEU este de fapt un mod de inchinare si ai vrea sa stii daca inchinarea ta este placuta lui DUMNEZEU. In cartea Deuteronom la capitolul 26-1 inainte ni se reda ceva important. Evreii cind au intrat in tara pe care DUMNEZEU LE-a dat-o trebuiau sa faca cam ceea ce este scris acolo pentruca inchinarea lor sa fie placuta inaintea DOMNULUI. Cind vei intra in tara pe care ti-o da mostenire DOMNUL, sa ei din cele dintii roade din toate rodurile pe care le vei scoate din pamint, in tara pe care ti-o da DOMNUL DUMNEZEUL tau, sa le pui intr-un cos si sa te duci la locul pe care-l va alege DOMNUL,DUMNEZEUL tau ..... Sa te duci la preotul care va fi in zilele acelea si sa-i spui: Marturisesc astazi inaintea DOMNULUI, DUMNEZEULUI tau, ca am intrat in tara pe care DOMNUL a jurat parintilor nostri ca ne-o va da....si continua.... Si DOMNUL ne-a scos din Egipt, (Egipt in scriptura inseamna un loc unde pacatul este la el acasa) cu mina tare si brat intins... Acum iata aduc cele dintii roade. Cu alte cuvinte Evreul din vechime pentru ca a primit imparatia sau tara promisa trebuia sa ia roade dar nu orice roade, ci din cele dintii roade, intr-un cos si sa le aduca la preot si bineinteles sa marturiseasca asa dupa cum este scris: "ADUC CELE DINTII ROADE".... ACEASTA ERA O INCHINARE PLACUTA INAINTEA DOMNULUI ASA DUPA CUM ESTE SCRIS. Daca astazi ar fi la fel, as fi convins ca inchinarea mea este mai buna ca a celor din Romninia si din multe parti ale lumii pentruca aici in Australia sint o gama foarte mare de roade pe care le da pamintul si stiu sigur ca voi in Rominia nu le aveti sa le puteti aduce inaintea DOMNULUI. Si crestinul ortodox cind face pomana sau praznicul lui defapt el zice ca se inchina DOMNULUI si tare s-ar bucura sa stie ca inchinarea lui este placuta DOMNULUI.. Va aduceti aminte despre Cain si Abel inchinarea lui Abel a fost placuta DOMNULUI iar inchinarea lui Cain, nu. Evreul cind a trebuit sa aduca aceste roade? Cind a primit tara sau in termenul nostru de aici"IMPARATIA". Si in textul nostru de aici ni se spune: FIINDCA AM PRIMIT DAR O IMPARATIE CARE NU SE POATE CLATINA. Asa descoperim, aici, ca noi nu asteptam ca Evreii 430 de ani ca sa intram in tara fagaduintei, ci noi deja cind am crezut in ISUS, prin credinta, noi deja am primit aceasta imparatie. In Evanghelia dupa Luca la capitolul 17-20,21 spune: Fariseii au intrebat pe ISUS cind va veni imparatia lui DUMNEZEU. EL LE-a zis: IMPARATIA lui DUMNEZEU nu vine in asa fel ca sa izbeasca privirile. Nu se va zice: Uite-o aici sau: Uite-o acolo! CACI IATA CA IMPARATIA LUI DUMNEZEU ESTE INLAUNTRU VOSTRU. Cu alte cuvinte noi crestinii noutestamentali am intrat deja in posesia acestei imparatii, ea este in inima noastra inlauntru nostru.Si acuma ea rodeste in viata noastra.Iar noi trebuie sa venim inaintea DOMNULUI cu inchinarea noastra si cu primele roade ale IMPARATIEI pentru ca inchinarea noastra sa fie placuta inaintea DOMNULUI. Si care sint aceste roade, Biblia o denumeste la singular: ROADA DUHULUI?.. DOMNUL ISUS spunea: Asa ca, daca iti aduci darul la altar si acolo iti aduci aminte ca fratele tau are ceva impotriva ta, lasa-ti darul acolo inaintea altarului si du-te intii de impaca-te cu fratele tau, apoi vino de adu-ti darul. Matei 5-23,24. Cu alte cuvinte IMPARATIA care deja am primit-o in viata noastra ea trebuie sa rodeasca"IERTARE". Ea este roada IMPARATIEI. Apostolul Iacov spune si el la capitolul 1-26: Daca crede cineva ca este religios (si doamne multi religiosi sint astazi in lumea noastra) si nu-si infrineaza limba, ci isi insala inima, religiunea unui astfel de om este zadarnica. IMPARATIA deja care am primit-o trebuie sa rodeasca in viata noastra:INFRINARE. Psalmistul spune si el in psalmul 50-16 inainte: Ce tot insirui tu legile MELE,si ai in gura legamintul MEU, cind tu urasti mustrarile MELE si arunci cuvintele mele inapoia ta? IMPARATIA pe care deja am primit-o trebuie sa rodeasca in viata noastra: ASCULTARE de DUMNEZEU. Apostolul Petru zice in 2 Petru 1-3 inainte: Dumnezeiasca LUI putere ne-a daruit tot ce ptiveste viata si evlavia, prin cunoasterea CELUI CE ne-a chemat prin slava si puterea lui. Mai in jos va recomand sa cititi ca este important sa vedeti daca aveti aceste lucruri de care vorbeste apostolul aici si atunci veti sti daca inchinarea voastra este placuta inaintea lui DUMNEZEU. Zice el in versetul 8: Caci,daca aveti din belsug aceste lucruri in voi, nu va vor lasa sa fiti nici lenesi, NICI NERODITORI in ce priveste deplina cunostinta a* DOMNULUI nostru ISUS CHRISTOS. Daca ne vom atinti privirile in Scripturi vom putea descoperi ca de fapt IMPARATIA este ISUS CHRISTO. Iata deci IMPARATIA pe care deja am primit-o ce trebuie sa rodeasca in viata noastra pentru ca inchinarea noastra sa fie placuta inaintea DOMNULUI. In convingerea ca ati inteles care este ROADA noii IMPARATII si fara ea inchinarea noastra a fiecaruia este zadarnica fiecare sintem invitati ASTAZI sa ne uitam in cosul inimii noastre, sa vedem: Ce fel de ROADE avem sa-i aducem lui DUMNEZEU pentruca inchinarea noastra sa fie placuta inaintea DOMNULUI. Si eu va invit pe toti indiferent de coloratura credintei pe care o aveti  daca credeti ca potrivit textului pe care il avem la inceput ati primit IMPARATIA, sa venim inaintea DOMNULUI  cu cele dintii ROADE pe care deja ea IMPARATIA  trebuie sa le fi rodit in viata noastra. DUMNEZEU sa va binecuvinteze....

Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altminteri, vinul cel nou sparge burdufurile, se varsă, şi burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi, şi amândouă se păstrează. Luca:37-38

N-am inteles pe deplin aceste versete pana intr-o zi cand Duhul Domnului m-a trimis sa fac o slujba, care pentru inceput mi s-a parut foarte usoara. Trebuia sa ma duc sa impart niste fluturasi. La inceput a fost binisor dar dupa cateva refuzuri si cuvinte urate din partea interlocutorilor mei, nu mi s-a mai parut asa de usor. Mi-a venit sa renunt cand fosta invatatoare a fiului meu a inceput sa tipe cat putea, atragand atentia trecatorilor, spunand cuvinte dureroase la adresa credintei mele. Dar o soapta imi spunea: "Nu pe tine te refuza, ci pe Mine! Du-te mai departe." M-am inviorat si rugandu-ma in gand pentru urmatoarea persoana caruia urma sa-i dau invitatia, am mers mai departe. "O, Doamne, dragostea Ta pentru acesti oameni o vreau eu acuma." - a fost o fraza rostita in rugaciunea mea. Atunci s-a intamplat ceva ce m-a coplesit. Am simtit o durere in inima mea, o durere deosebita, nu ca si cea fireasca, ci o durere placuta dar care a crescut pana la lacrimi. Priveam oamenii si ma durea nestiinta lor, ma durea neputinta lor de a se intoarce la Dumnezeu, ma durea frica lor transformata in aroganta cu care se aparau inaintea mea. Am continuat sa impart invitatiile pana la ultima si tot timpul acesta acea durere m-a insotit, acea durere care era dragostea  Domnului pentru cei care mor in pacate fara a avea ocazia sa auda vreo chemare la mantuire.
Acesti oameni pier in pacatele lor pentru ca noi suntem prea egoisi, prea comozi sa le ducem veste buna a Evangheliei. Toata lumea vrea sa misioneze in tari indepartate, dar nimeni nu-si Evanghelizeaza vecinii. De ce? Pentru ca suntem respinsi, pentru ca ei cunosc cat de cat Cuvantul Domnului si-l cantaresc in vietile noastre care sunt "prapad".
Daca fiecare din noi am conduce cate un vecin la mantuire, ce bine ar fi.


"Si nimeni nu pune vin nou in burdufuri vechi..." 
Cum am inteles eu acest verset?
Cand aceea dragoste pentru semeni mei a intrat in inima mea am simtit ca imi plesneste inima si lacrimile au navalit in ochii mei fara a le putea opri si daca nu m-as fi smerit si nu as fi acceptat ca acesti oameni sunt posibili viitori  mostenitori ai cerului, vasul inimii mele s-ar fi fisurat, ar fi plesnit iar eu as fi murit.
Pentruca "vinul nou" sa poata fi pus in burduful inimii mele, ea trebuia sa fie innoita, sa fie fara impuritati, fara pacat.
A fost o experienta deosebita si-I multumesc Domnului.

PS- Doresc sa nu mi se ia ca o lauda ci toata slava, gloria si lauda sa fie a lui Dumnezeu. Amin!

 👀Eram copil si imi amintesc cu groaza o intamplare care m-a marcat serios. Locuiam pe o strada care era perpendiculara cu calea ferata , s...