joi, 29 decembrie 2011

MULTUMIRI SI INDEMN LA UNIRE - 1 COR.1:4-10.


"Multumesc Dumnezeului meul totdeauna cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu,care v-a fost dat in Isus Hristos. Caci in El ati fost imbogatiti in toate privintele,cu orice vorbire si cu orice cunostinta"(1 Cor.1:4-5).
Multumirea adusa lui Dumnezeu de catre un credincios,este dovada cea mai puternica de traire necurmat inaintea lui Dumnezeu, de simtire duhovniceasca si de constiinta vie cum ca orice dar si orice har se pogoara de sus, de la Parintele luminilor (Iacov 1:17). A fi treaz si atent in ce priveste multumirea fata de Dumnezeu este cea dintai jertfa, pe care trebuie s-o aduca crestinul. Dar nu numai pentru ceea ce ni se pare noua bun trebuie sa multumim lui Dumnezeu, ci si pentru ceea ce este neplacut si nedorit pentru noi,caci toate lucreaza,impreuna pentru binele nostru vesnic. Viata noastra are nevoie si de soare si de nor,si de vreme linistita si de vreme furtunoasa. Pentru toate trebuie sa multumim lui Dumnezeu. Cel nascut din nou,prin credinta,printre alte daruri duhovnicesti,primeste in el simtamantul multumirii fata de Dumnezeu si-I aduce necurmat aceasta jertfa. "Multumesc Dumnezeului meu..." E ceva personal,tu esti al Lui,si El este al tau. Si harul lui Dumnezeu se da si se primeste numai in Hristos Isus. Ap. Pavel,cu privire la "imbogatirea cu orice fel de vorbire",scrie: "De pilda,unuia ii este dat,prin Duhul sa vorbeasca despre intelepciune; altuia sa vorbeasca despre despre cunostinta,datorita aceluiasi Duh"(1 Cor.12:8). Fiecare madular al Bisericii este inzestrat de Dumnezeu,prin Duhul Sfant,cu unul sau mai multe daruri,dar nimeni nu le are pe toate.
*
"In felul acesta,marturia despre Hristos a fost bine intarita in mijlocul vostru; asa ca nu duceti lipsa de nici un fel de dar,in asteptarea aratarii Domnului nostru Isus Hristos. El va va intari pana la sfarsit,in asa fel ca sa fiti fara vina in ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos"(1 Cor.1:6-8).
Slujba pe care crestinul o are de adus inaintea lui Dumnezeu este una singura: sa intareasca marturia despre Hristos pe pamant. Si marturia despre Hristos trebuie intarita si improspatata mereu,caci altfel se pierde. Focul ramane foc numai daca il alimentezi mereu. Rusinea si frica in marturisirea Evangheliei Domnului nostru Isus Hristos,sunt doua mijloace puternice ale diavolului de impiedicare a lucrarii mantuirii sufletelor,in toata istoria zbuciumata a omenirii cazute. Intreaga lucrare pe care o are de facut urmasul lui Hristos este marturisirea Domnului Isus Hristos si a Cuvantul lui Dumnezeu. Adevarata marturisire a Cuvantului lui Dumnezeu este numai aceia despre care vorbea ap. Pavel: "Nu umblam cu viclesug,si nu stricam Cuvantul lui Dumnezeu (cum fac cei mai multi). Ci,prin aratarea adevarului,ne facem vrednici sa fim primiti de orice cuget omenesc,inaintea lui Dumnezeu" (2 Cor.4:2). Alta latura a marturisirii adevarate a Cuvantului lui Dumnezeu este trairea celor scrise in Cuvant: "Sa tinem sus Cuvantul vietii" Filip.2:16). "Cine crede in Fiul lui Dumnezeu,are marturisirea aceasta in el...si marturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viata vesnica si aceasta viata este in Fiul Sau"(1 Ioan 5:10-11). "Marturia lui Isus este duhul proorociei"(Apoc.19:10). Solia inaltata de Domnul Isus trebuie s-o inalte si urmasul Lui: Unitatea in Dumnezeu. Orice dar primit de sus ne este dat in vederea "asteptarii Domnului nostru Isus Hristos." Dumnezeul harului si al dragostei desavarsite ne pregateste in vederea apropiatei reveniri a Domnului Isus,ca sa nu ducem lipsa de nici un dar,si lucrarea pe care a inceput-o in fiecare dintre noi,o va intari pana la sfarsit,in asa fel,ca sa fim fara vina,in ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos.
*
"Credincios este Dumnezeu care v-a chemat la partasia cu Fiul Sau Isus Hristos, Domnul nostru. Va indemn,fratilor,pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos,sa aveti toti acelasi fel de vorbire,sa n-aveti dezbinari intre voi,ci sa fiti uniti in chip desavarsit,intr-un gand si o simtire"(1 Cor.1:9-10).
Noi,urmasii Domnului,trebuie sa fim bine incredintati ca,si atunci cand noi suntem necredinciosi,"totusi,El ramane credincios,caci nu se poate tagadui singur"(2 Tim.2:13). In credinciosia Lui,Dumnezeu ne-a chemat la partasia cu Fiul Sau Isus Hristos,Domnul nostru. Ce inseamna partasie ? Cuvantul vine de la "parte." Deci a fi parte din Hristos,din Trupul Lui,asta inseamna partasie cu El si cu ai Lui. Aceasta este chemarea noastra,noi care zicem ca suntem crestini,care prin credinta si pocainta,am intrat in mod constient,in Legamantul Mantuitorului Hristos. Mantuit (crestin),inseamna sa fii de aceiasi fire (natura) cu El. Numai partile dintr-un intreg,deci care sunt de aceiasi natura,pot avea partasie,deci se pot uni. Naturile deosebite se resping,se nimicesc una pe alta: apa cu focul,lumina cu intunericul,etc. Indemnul la unitate,din textul de azi,este adevarul cel dintai,care-l spune Duhul Sfant,celor credinciosi,prin slujitorii Mantuitorului Hristos. Unitatea credinciosilor incepe cu credinta,cum spune ap.Petru: "Catre cei cei ce au capatat o credinta de acelasi pret cu a noastra"(2 Petru 1:1),sau cum spune si ap.Pavel: "...Prin credinta,pe care o avem impreuna,si voi si eu" (Rom.1:12), sau "credinta noastra a amandurora..."(Tit 1:4). Si tot Pavel scrie: "Avem acelasi duh de credinta,potrivit cu ceea ce este scris"(2 Cor.4:13). Credinta este numai una (Ef.4:5),cea data de Dumnezeu sfintilor Sai (Iuda: 3),ratacirile sunt multe. Aceasta credinta ne da acelasi Duh,Duhul lui Hristos (Rom.8:9),acelasi fel de gandire,acelasi fel de vorbire,acelasi fel de traire. "Va indemn dar,fratilor...sa aveti acelasi fel de vorbire,sa n-aveti dezbinari intre voi.." Cum adica ? Fratii din Corint nu vorbeau la fel ? Da. Duhul de partida le incurcase limbile,caci,cum putea fi altfel,cand unul zicea: "Eu sunt al lui Pavel",altul zicea: "Eu sunt al lui Apolo",altul :"Eu sunt al lui Chifa",si altul: "Eu sunt al lui Hristos ?" Ca sa avem acelasi fel de vorbire,trebuie sa avem acelasi fel de traire,si anume: trairea Domnului Isus,felul Lui de a fi. Foarte usor se pot desparti credinciosii unii de altii,dar foarte greu se mai pot uni iarasi,ca sa se adune impreuna,si ceea ce duce la despartiri sunt mandria si duhul de partida. Numai ramanand in Domnul Isus,privind mereu numai spre El,numai asa putem fi in chip desavarsit una. Una in El. Cine are inima de inteles,sa inteleaga. Slavit sa fie Domnul !


 Campean Cezar

PRIMUL TRANSPLANT DE INIMA


Mihai Ciritel
In anul 1967 pentru prima data in istoria medicinii unui om i-a fost transplantata o inima noua. Adica o inima straina care inainte apartinea altcuiva .Inainte de aceasta nu a indraznit nici un chirurg sa interprinda o astfel de interventie chirurghicala. Dar pentru barbatul de 50 si cinci de ani, L.Washansky,  parea ca nu exista o alta posibilitate, pentruca pacientul era bolnav pe moarte. Astfel in ziua hotaritoare, 3 Decembrie, in Groote-Shur-Hospital in Kapstadt (Sud Africa) o echipa de chirurgi a transplantat in decursul unei operatii, care a durat cinci ore, o inima. Aparent interventia chirurgicala a reusit si a decurs fara complicatii. Apoi opinia publica a urmarit cu mult interes lupta medicilor ingrijorati de reactiile de aparare ale corpului contra organului transplantat. Dar toate sperantele lor au fost zadarnice pentru ca s-au transformat intr-un esec, cind sud-africanul a contractat o pneumonie si numai la 18 zile dupa operatie pacientul a murit. Asa se intimpla de multe ori in viata noastra cotidiana si in special cu cel mai sensibil madular sau organ al trupului nostru uman (INIMA). Si din aceasta privinta trebuie sa spunem ca inima este de cele mai multe ori bolnava si aproape de moarte si aceasta din cauza pacatului care o domina si care s-a inradacinat inlauntrul ei. Si daca nu mergem la chirurgul potrivit, cu totii s-ar putea sa platim pretul,iar pretul sa-ar putea sa fie prea mare. Exista un medic care ma poate si te poate ajuta. EL poate sa faca aceasta operatie pe viu si fara anestetic. Auziti ce spune scriptura in privinta aceasta in 1 Samuiel 10-9:
De indata ce Saul a intors spatele ca sa se desparta de Samuiel, DUMNEZEU i-a dat o alta inima,.....si devii un alt om.
Asa s-a intimplat cu Saul. Dar acest transplant nu poate sa-l faca nici un medic oricit de bun ar fi el, decit singur Dumnezeu. Reusita este garantata. De aceea spune scriptura: tinere,da-mi inima ta. Cind DUMNEZEU spune asta inseamna ca EL stie ca cu inima cu care o ai nu poti supravetui si el vrea sa ti-o schimbe. Si proorocul Ezechel spunea poporului, din vremea sa, prin DUHUL:
Lepadati de la voi toate faradelegile,prin care ati pacatuit,  faceti-va rost de o inima noua si un duh nou.Pentru ce vreti sa muriti casa a lui Israel? Daca DUMNEZEU spune ca inima ti-i bolnava si ai nevoie de una noua, vino la EL! Numai asa poti sa traiesti, daca EL TI-o schimba. Reusita este garantata nu numai pentru viata de acum ci si pentru viata vesnica. Acest medic este Domnul si El nu face greseli. Atunci cind vi la EL cu inima ta asa cum este bolnava si de multe ori chiar in pragul calapsului DOMNUL TI-o inoieste, iertindu-ti toate pacatele si dintr-odata devii un alt om cu o natura noua. Si din inima ta care era pe moarte incepe sa curga izvorul de apa vie cum zice scriptura in Ioan 7-38: Cine crede in MINE,din inima lui vor curge riuri de apa vie. Vrei tu asta? Vino la ISUS!
DUMNEZEU sa te ajute sa intelegi ca ai nevoie de o alta inima.

Gandurile care lasa urme ....

Daca gandurile noastre ar putea fi auzite ne-am rusina noi de ele?
Poate prea putini ne rugam ca sa ne fie iertat pacatul facut cu gandul pentru ca ne-am obisnuit atat de mult cu el ca nu-i mai dam importanta. Credem ca sunt pacate neinsemnate, dar realizam noi ca este un dublu pacat? De ce? Pai, pacatuim atunci cand gandim rau despre cineva, cind il judecam si cantarim pe aproapele nostru. Atunci cand ne abtinem sa replicam cu voce tare dar in gandul nostru il facem cu ou si cu otet pe interlocutorul nostru. Par nepericuloase aceste ganduri pentruca nu ranesc pe nimeni, dar ne intina cugetul, iar cugetul nostru este o portita catre suflet. Si mai stim ca vulpile mici strica via, nu? Ni se mai par neinsemnate pentru ca noi credem ca nu le aude nimeni, dar pacatul secund si cel mai mare este chiar acesta: noi credem ca nu ne aude nimeni. Si totusi este Cineva care ne aude gandurile si acela-I Dumnezeu. Domnul cunoaşte gândurile omului.....  Ps.94:11
   Gândurile celor neprihăniţi nu sunt decât dreptate.... Prov.12:5 - Sunt asa gandurile noastre? Daca DA atunci ferice de noi, iar daca NU, atunci iata ce spune Prov. 15:26 Gândurile rele sunt urâte Domnului, dar cuvintele prietenoase sunt curate înaintea Lui.
 Trebuie sa ne cerem iertare si pentru gandurile noastre, dar mai bine ar fi sa ne pocaim de ele. Sa le mustram atunci cand Satan vine sa semene un gand rau in cugetul nostru.
Eu am luat hotararea sa-mi cer iertate si de la persoana pe care am suparat-o cu gandul si de la Domnul. Cu siguranta va fugi de la mine.  
Eu pedepsesc faptele şi gândurile lor! Isaia 66:18

SCHIMBAREA VIZAVI DE ANOTIMPURI Omul inainte de a se intoarte la Dumnezeu Este ca un pom in iarna. Este uscat, neroditor si ai spune ca este...