luni, 5 decembrie 2011

Darurile

În folclorul românesc se face o distincţie clară între Moş Nicolae şi Moş Crăciun, cele două personaje având chipuri şi rosturi diferite. Abia în acest ultim secol aceste personaje vor fi deopotrivă înzestrate cu o trăsătură nouă: obiceiul de a face daruri copiilor. În tradiţia populară ziua de 6 decembrie este zi de cinstire a Sfântului Nicolae încă din vremea de demult. Închipuit ca un moş cu barba albă Sân-Nicoară (cum i se mai spune Sfântului Nicolae) poate aduce ninsoarea doar scuturându-şi bărbia de omăt. Sfântul Nicolae a fost treptat desacralizat. Nu numai Moş Crăciun este numit cu duioşie "moş"; Sfântul Nicolae, episcopul de Cezareea, martirul lui Iisus şi săvârşitorul de minuni, devine în ochii românilor Moş Nicolae. Sub influenţa tradiţiilor europene a fost adoptată imaginea unui Moş Nicolae care pune cadouri în cizmuliţele copiilor. (http://www.lego.rdsor.ro/christmas/ralaiul.html)
Scandinavii (vikingii) credeau că zeul lor numit Odin, dă daruri speciale celor care se apropiau de bradul lui în timpul sărbătorilor de iarnă. Şi romanii, după cum spune Tertulian aveau practica schimbului de cadouri în timpul Saturnaliei. 


Nu-i nimic rău, desigur, în a oferi cadouri altora în vremuri de sărbătoare. În Biblie este întâlnit acest lucru în două prilejuri în care Dumnezeu a lucrat în chip minunat pentru restaurarea poporului Israel - Ne.8:10,12; Es.9:19,22 (Domnul încurajează pe credincioşi să dea daruri pentru slujbele şi lucrările religioase - 1Cr.16:29; Ne.7:70; daruri pentru robii eliberaţi - De.15:13,14; daruri pentru copii - Mat.7:11; daruri din partea fraţilor pentru fraţi nevoiaşi - Rom.15:28). Dărnicia ca trăsătură, ca mod de viaţă este recomandată şi apreciată de Dumnezeu. Nu se găseşte însă în Biblie obligativitatea împărţirii de daruri cu ocazia sărbătorilor în afară de Purim şi aceasta a fost în V.T., pentru evrei. (Între Purim şi Crăciun nu pot fi făcute legături aşa încât să se deducă faptul că trebuie să dăm cadouri de Crăciun. Faptul că sărbătoarea evreiască Purim se ţinea în luna a 12 nu este deloc relevant, deoarece luna a 12-a evreiască nu corespunde cu decembrie ci cu februarie-martie.)
Găsim în Biblie un pasaj unde acest schimb de cadouri este făcut într-un cadru festiv negativ, anti-Dumnezeu - Ap.11:10; aici oamenii sărbătoresc uciderea a doi prooroci care vesteau cuvântul lui Dumnezeu.
A face o legătură între cadourile care "le aduce Moş Crăciun" şi darurile care au fost date pruncului Isus de către magi în Biblie nu este corect. Magii nu L-au găsit pe Isus în ziua naşterii Sale, aşa cum L-au găsit păstorii în iesle (Lu.2:16) ci ei au găsit "pe Împăratul de curând născut al iudeilor" într-o casă (Mat.2:2,11) - este probabil că pruncul avea cel puţin câteva zile sau săptămâni. În plus, darurile nu şi le-au dat unul altuia, ci le-au lui Isus, lucru care corespunde mai degrabă cu cerinţele biblice de a aduce daruri lui Dumnezeu.
Atunci să nu mai dau daruri copiilor de Crăciun? Situaţia este delicată, nu-i aşa? Cu câtă viclenie a întortocheat cel rău lucrurile aşa încât să-şi atragă slavă şi să hulească pe Dumnezeu… Totuşi, oare nu este mai mare cel ce este în noi decât cel ce este în lume? Cu siguranţă! Oare nu vom fi în stare să ne arătăm dragostea (prin cadouri şi nu numai prin ele) şi să vorbim copiilor noştri încât să înţeleagă că nu este nici un Moş Crăciun, dar că există un Dumnezeu viu şi adevărat care a dat ce a avut mai scump, un dar nespus de mare: pe Fiul Său pentru mântuirea lor? Ba da, cu siguranţă! Atunci să facem lucrul acesta aşa încât copiii noştri să nu se simtă loviţi de o soartă crudă (şi anume că s-au născut într-o casă cu părinţi ce au o credinţă aspră care nu îi lasă să le dea cadouri atunci când toţi ceilalţi copii primesc). Ci să fie convinşi şi fericiţi de dragostea noastră (pe care vom şti să le-o arătăm pentru că Dumnezeu ne învaţă), nu numai de Crăciun ci în tot timpul anului. Şi prin noi să-L afle pe cel născut în Betleem, Mântuitorul.


http://www.zamolxis.ro/modules.php?name=News&file=article&sid=67

Bradul

Un obicei specific "sărbătorilor de iarnă" este aducerea în casă şi împodobirea unui brad. Oare ce legătură are bradul cu sărbătorile de iarnă? Ce este specific bradului? Ce îl face să fie diferit de alţi copaci? Un cântec "de sezon" (german, din câte ştiu) spune:
O brad frumos, o brad frumos, 
Cu cetina tot verde…
Tu eşti copacul credincios,
Ce frunza nu şi-o pierde…
Dacă este să simbolizeze ceva, atunci ce ar arăta bradul "cel veşnic verde"? Viaţa fără sfârşit, nu-i aşa? Toţi ceilalţi copaci "mor" toamna, dar el, este "tot verde", aşa cum toţi oamenii mor, dar Dumnezeu rămâne în veac… Poţi să numeşti (din acest p.d.v.) bradul drept dumnezeul copaci-lor! (Deci când aduci în casă bradul… aduci un "dumnezeu străin"???)
Nu este de mirare că la Lunca Ilvei (şi în multe alte părţi) oamenii împodobesc căruţa care duce mortul la groapă cu brazi - vor să spună ceva despre nemurire; la fel când construiesc o casă şi pun în vârful acoperişului un brad; la fel când împodobesc sala nunţii cu crengi de brad - vor să spună ceva despre trăinicia casei sau a căsniciei.
Încă din antichitate oamenii s-au închinat la pomi numiţi de ei "sacri" (şi astăzi sunt religii de acest gen atât în lumea primitivă (aşa numită "necivilizată") cât şi în cea modernă).
Druizii socoteau stejarul drept copac sfânt. Egiptenii aveau palmierul, iar scandinavii şi romanii… ghici ce? - BRADUL!
Există o legendă antică babiloniană care spune că a fost un ciot de copac uscat din care a ieşit un copac care nu s-a mai uscat niciodată; a rămas "veşnic verde"… "ce frunza nu şi-o pierde…" Ciotul uscat reprezenta pe Nimrod (Gen.10:8-12) care murise iar copacul "veşnic verde" arăta că Nimrod s-a reîncarnat în persoana lui Tamuz (care în religia acadienilor (locuitorii uneia din cetăţile stăpânite de Nimrod - Gen.10:10) era zeul-soare, soţul zeiţei Iştar (numiţi de sidonieni (fenicieni) Baal şi Astarteea).(3) Un comentariu foarte bogat şi interesant despre Tamuz se găseşte în Smith's Revised Bible Dictionary.)
Biblia vorbeşte în multe locuri despre închinarea greşită asociată cu "pomul verde":
De.12:2 Să nimiciţi toate locurile în cari slujesc dumnezeilor lor neamurile pe cari le veţi izgoni, fie pe munţi înalţi, fie pe dealuri, şi sub orice copac verde.
1Împ.14:23 Şi-au zidit şi ei înălţimi cu stâlpi închinaţi idolilor şi Astartee pe orice deal înalt şi sub orice copac verde.
2Împ.17:10 Şi-au ridicat stâlpi idoleşti şi Astartee pe orice deal şi sub orice copac verde.
2Cr.28:4 Aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi, pe dealuri şi sub orice copac verde.
Is.57:5 care se încălzeşte pentru idoli sub orice copac verde, care junghie pe copii în văi, sub crăpăturile stâncilor…
Ier.2:20 De mult ţi-ai sfărâmat jugul, ţi-ai rupt legăturile, şi ai zis: "Nu mai vreau să slujesc ca un rob!" Căci pe orice deal înalt şi sub orice copac verde, te-ai întins ca o curvă.
Ier.3:6 ,,Domnul mi-a zis…: ,Ai văzut ce a făcut necredincioasa Israel? S-a dus pe orice munte înalt şi sub orice copac verde, şi a curvit acolo.
Ier.3:13 Recunoaşte-ţi numai nelegiuirea, recunoaşte că ai fost necredincioasă Domnului, Dumnezeului tău, că ai alergat încoace şi încolo la dumnezei străini, sub orice copac verde, şi că n-ai ascultat glasul Meu, zice Domnul.``
Ez.6:13 Şi veţi şti că Eu sunt Domnul, când morţii lor vor fi în mijlocul idolilor lor, împrejurul altarelor lor, pe orice deal înalt, pe toate vârfurile munţilor, sub orice copac verde, sub orice stejar stufos, acolo unde aduceau tămâie cu miros plăcut tuturor idolilor lor.
Romanii, în timpul Saturnaliei, împodobeau bradul cu boabe roşii… Astăzi, boabele s-au transformat în globuri iar între altele, se foloseşte beteala (argintie sau aurie). Iată un pasaj interesant din Biblie: Ier.10:3,4!!! Alt ornament care aduce cu strălucirea soarelui, aurului şi argintului sunt artificiile şi luminiţele - ca nişte steluţe (sau "pui de soare"… "sorişori de curând născuţi")…
Ce legătură are bradul împodobit cu naşterea lui Hristos? "Păi… steaua din vârf arată steaua care i-a călăuzit pe magi…" Ha! Ha! Şi dacă nu-i pui stea în vârf…? E drept că a fost o astfel de stea, dar Biblia nu spune că trebuie să împodobim un brad în amintirea acelui eveniment.
De ce trebuie creştinii să cumpere şi să pună în casă un brad pe care să-l împodobească? Nu scrie nicăieri că aşa ceva este obligatoriu. Atunci de ce o fac?
• Probabil că unora le place - aduce ceva nou, o schimbare, un aer de sărbătoare, veselie pentru copii…
• Alţii, doar vor să fie şi ei… "în rândul lumii".
Atunci să nu mai fac pom de Crăciun? Întreabă pe Dumnezeu şi fă ce crezi că vrea El. Dacă tu crezi că Dumnezeu nu are nimic împotrivă, fă-l, altfel, nu-l face. Un lucru poţi să-l ştii şi să-l crezi: Nu este o poruncă a Bibliei, nu este o lege a lui Dumnezeu aşa că cei care nu ţin acest obicei nu trebuie osândiţi… Apoi este clar că nu trebuie să te închini acestui brad (şi cred că în mod conştient nu este nimeni între noi care s-o facă - dar dacă se va întâmpla că nu vei avea bani sau pur şi simplu vei ajunge în situaţia că nu vei reuşi să-ţi procuri un brad într-un an vei socoti că "acela nu este Crăciun" dacă nu ai brad în casă??? Este nevoie neapărat de "cetina tot verde" ca să-ţi aminteşti că "ţi s-a născut un Mântuitor"? Ce este important pentru tine? Bradul sau Mântuitorul? Vei fi la fel de afectat(ă) în inima ta dacă nu vei avea pe Domnul cu tine în săptămâna Crăciunului cât de afectat eşti că nu ai brad? Atunci cui te închini???

SCHIMBAREA VIZAVI DE ANOTIMPURI Omul inainte de a se intoarte la Dumnezeu Este ca un pom in iarna. Este uscat, neroditor si ai spune ca este...