Noi suntem păcătoşi. Noi avem nevoie de un Mântuitor.
Daţi-mi voie să v-o spun ca pe o mărturisire personală:
În cel de-al treilea Reich m-am aflat din nou în închisoare - din cauza credinţei mele. Preotul închisorii mă vizitase şi-mi spusese: „Perspectivele dumneavoastră sunt cumplit de sumbre". Apoi a plecat. Şi eu am rămas în celula mea. Era foarte mică. Sus de tot era o mică crăpătură prin care pătrundea lumină. Era frig şi eu tremuram îngheţat. Ah, toată atmosfera în care mă aflam era îngrozitor de rece. Mi-era dor de soţie, de copii, de slujba mea, de băieţii mei, căci eram pastor cu tineretul. Şi stăteam acolo aşa - fără speranţa de a mai ieşi vreodată din situaţia în care mă găseam. Când s-a înserat, am fost copleşit de o disperare imensă. Nu ştiu dacă în viaţa dumneavoastră aţi ajuns vreodată într-o situaţie cu adevărat disperată. Aceasta a fost însă clipa - pot numai să v-o mărturisesc deschis -, în care Domnul Isus a intrat în celula mea! El trăieşte! El poate să treacă prin uşile închise. Şi El a făcut-o şi mi-a arătat moartea Sa pe cruce, atunci când a murit pentru mine, ca un păcătos. Şi i-am auzit cuvintele în ureche: „Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oile Lui". În ceasul acela, din mâinile lui Isus a trecut asupra mea un asemenea curent de dragoste divină, încât aproape că nu l-am putut suporta, aproape că a fost prea mult pentru inima mea. Şi am înţeles: există o dragoste pe care nu o merităm, la care nu avem nici un drept, care ne este oferită în dar.
Şi această dragoste a lui Isus vă este oferită şi dumneavoastră! De ce lăsaţi această dragoste să treacă pe lângă dumneavoastră? Ea vrea să se reverse direct în inima dumneavoastra!
Dreptul nostru la dragoste de Wilhelm Busch
