Neghina si graul

 - Firav ma-nalt spre cer, de acolo imi vine vointa de-a ma ridica, de acolo vine lumina ce-mi da pricepere si de acolo primesc putere sa am viata. Nu stiu cum am fost aleasa si cum a fost sortit destinul meu de-a fi Neghina.  Nu stiu de ce toti vor nimicirea mea, de ce menirea mea este focul si de ce tot ce fac este rau?! Nu fac decat ce-mi dicteaza instincul de-a supravietui. Am fost semanata in brazda, la fel si graul, am primit hrana si lumina, la fel si graul ..... el a crescut umil fara culoare, pe cand eu ma-nalt semet, am inflorit dand ariei o priveliste de invidiat. De ce, atunci, eu sunt cea urata de toti si de ce sunt data pilda ca fiind cea rea?! - intreba Neghina.

 - Vezi tu, spuse graul, noi crestem impreuna pentruca Tatal are mila si de cel bun si de cel rau, insa vine ziua cand semetia ta va fi nimicita, floarea ta va cadea, vine ziua cand vom fi pusi in cantar si vom fi trecuti prin sita si cernuti, atunci vom fi despartiti pentru totdeauna pentru ca faptele ne var urma, trairea noastra ne va da volum si greutate. Am crescut si ne-am hranit sub aceiasi ploaie, ne-am inaltat spre aceiasi lumina, am simtit aceasi adiere de vant si totusi suntem diferiti pentru ca eu odata cu lovitura ploii am sorbit si dragostea Tatalui si nu am cartit si plans sub povoara ci m-am ridicat mai puternic, hranit fiind chiar din lovitura data. N-am trait ca fiu rebel de aceea la greu m-am spriginit de fratii mei si, de ce nu, de tine, Neghina, important era sa raman in picioare si sa dau rod, sa pot hrani si pe alti. Tu, Neghina este adevarat ca dai rod dar rodul tau dauneaza, otraveste. Acum sa ateptam pana la seceris ..... si vom vedea.

Odata ce Stapinul casei SE va scula si va incuia usa,si voi veti fi afara si veti incepe sa bateti la usa si sa ziceti:DOAMNE,DOAMNE,deschide-ne!...El va zice:"Nu stiu de unde sinteti".Luca 13-25.

Usa
Pentru a intelege clar cuvintele DOMNULUI ISUS inainte, USA pentru ei se va inchide pentru totdeauna. Nimeni si cu nimic nu va putea sa deschida aceasta USA:
nici bunatatea ta, nici religiozitatea ta, nici biserica ta, nici scoala ta, nici functia ta, nici bunele tale maniere, nici gradele tale, nici parintii tai credinciosi sau altceva de felul acesta. Si ca sa intri pe aceasta usa nu te lasa amagit ca vei veni mai tirziu ca nu stii ce aduce clipa dar, mai cu seama ziua! Si nici sa nu te magulesti ca poate esti cu mina pe clanta si ai siguranta ...."nu" deschide-o si intra. Stiti bine despre istoria nevestei lui Lot, a iesit din Sodoma a facut si citiva pasi pentru a-si salva viata dar s-a uitat inapoi. Ai grija, daca te intorci inapoi s-ar putea sa-ti fie fatal. Cind am trecut frontiera ilegal am fost foarte constient ca tot ce-am facut pina atunci se pierde dar am mers spre ce era inainte desi totul era un necunoscut. Tot asa si cu mintuirea; Sa privim prin credinta cind deschidem usa si incepem calatoria noastra pe aceasta cale cu gindul la ceea ce DUMNEZEU ne-a pregatit acolo sus prin FIUL SAU.DUMNEZEU sa ne ajute. Amin.

CURVIA - PREACURVIA

S-ar părea că subiectul acesta fusese epuizat, deoarece apostolul Pavel a vorbit despre aceste lucruri galatenilor şi, într-un mod şi mai explicit, corintenilor (o biserică destul de înfloritoare însă unde pătrunsese neghina ca mai peste tot). Unii au rămas legaţi de faptele firii lor pământeşti (cărnii), fie în intimitatea lor (se întinau prin masturbaţie), fie în gândurile lor vinovate. Asemenea oameni lasă mintea să hoinărească şi se hrănesc cu fantasme, spurcându-şi gândurile. Oameni de felul acesta au doar o formă de evlavie, sau o etichetă religioasă, în timp ce faptele lor sunt o tăgadă a puterii pe care ar trebui să o manifeste.
Pentru a-ţi păzi inima şi cugetul curate, trebuie, mai întâi, “să vrei” cu toată hotărârea a face lucrul acesta. Apoi se cere exerciţiul, sau cultivarea evlaviei. Eu deja mă gândesc la unele cărţi care ar trebui să fie aruncate, la unele melodii şi cântece ale căror cuvinte ar trebui să ne împingă să închidem radioul. Sunt de-a dreptul uluită să descopăr cu ce murdării se pot alimenta unii aşa-numiţi creştini, sau ce cuvinte ies de pe buzele unora cărora le place să li se spună “copii ai lui Dumnezeu”. Cele mai mici cute ale sufletelor noastre, întreaga noastră viaţă intimă, trebuie să fie păzite de influenţa şi contactul cu răul şi stricăciunea. Gândurile, casele, maşinile noastre, totul trebuie curăţit.
Viaţa în societate mi-a dat posibilitatea să surprind anumite conversaţii - de exemplu, între bărbaţii aflaţi la o masă - care degenerau grosolan, lumeşte. Şi duminica viitoare, aceşti oameni împărţeau pâinea şi vinul la Masa Domnului.
Ce să mai spunem despre atâtea grosolănii care mai întinează buzele unora dintre copiii lui Dumnezeu? În cercurile medicale, este la modă sa te exprimi mai libertin, mai fără perdea. Şi eu am ascultat, ba chiar am şi pronunţat unele cuvinte necuviincioase, dar când Domnul mi-a schimbat inima, cu prilejul convertirii, am înţeles că un asemenea vocabular era total incompatibil cu puritatea şi sfinţenia divină. Aceasta este ca şi cum s-ar coase o broderie de mătase la gura unui sac în care vrem să punem nişte cartofi. Oricât de extravagantă este moda în zilele noastre, nici un creator nu ar lansa pe piaţă un asemenea stil! Nu se pot asocia o ţesătură grosolană cu una fină, aşa după cum nu se pot uni o fiinţă sfântă cu una întinată, o viaţă curată cu una plină de tot felul de urâciuni. Cei ce folosesc cuvinte grosolane au duhul captiv. De ce? În primul rând, pentru că grosolăniile scot la iveală nemulţumirea, critica sau sexualitatea. Un fir nu a fost legat la resursele abundenţei lui Dumnezeu şi scurt-circuitează toată reţeaua. Iată de ce numeroşi aşa-zişi creştini seamănă cu nişte frumoase lampadare ale căror becuri sunt arse. Dumnezeu urăşte tot ce este inutil. După cum credinţa vine în urma auzirii, şi vulgaritatea (care este negativă) vine tot din ceea ce aude. Am locuit uneori în case de creştini care lăsau să le mai scape “păsărele”. Inconştient, acestea se imprimau în mintea mea şi, la un moment dat, când nu vegheam, unul din cuvintele acestea îmi punea stăpânire pe un gând, solicitându-mi gura. Diavolul putea fi foarte mulţumit, căci reuşise să-şi semene gândurile lui în mintea mea.
În concluzie, să nu ne permitem a rămâne acolo unde se rostesc astfel de cuvinte, căci, dacă noi suntem slabi cu aproapele, Diavolul are o poartă deschisă... „Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul" (Evrei 12:14).
Putem să tot fim noi botezaţi în apă şi cu Duhul Sfânt, dacă suntem necuraţi; Domnul ne va spune categoric: „Depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi lucrătorii fărădelegii!" (Matei 7:23). Poate că vei răspunde: „Doamne, n-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?" Neînduplecat, Dumnezeu va răspunde: „Depărtaţi-vă de la Mine!" Nu de la mine însămi spun lucrul acesta, ci Domnul Însuşi zice aceste lucruri. Nu avem de ales. Trebuie să ne curăţim spiritualiceşte, să ne sfinţim, dacă vrem să nu fim lepădaţi şi alungaţi. Satan are proprii săi fii printre noi; neghina creşte la un loc cu grâul, de aceea când vorbeşte un om plin cu Duhul Sfânt şi atinge multe puncte sensibile stârneşte împotrivire. Mulţi preferă predicile frumoase darului de a discerne lucrurile, căci ei iubesc mai mult cunoştinţele teologice, decât experienţa unei totale eliberări.
Sunt convinsă că, dacă noi atacăm problema destrăbălării, Duhul lui Dumnezeu Se va grăbi să ne arate întregul evantai al păcatului. Agresivitatea unor bărbaţi faţă de femei este datorată adesea unui duh de necurăţie, unui spirit de destrăbălare. În realitate, ei doresc să aibă fizic femeia pe care o agresează prin cuvinte. Bărbatul şi femeia care nu sunt întinaţi în acest domeniu se comportă, întotdeauna, în mod paşnic cu sexul opus. Satan însă îşi exercită puterea prin proprii săi prizonieri.
Unii bărbaţi se ocupă prea mult de ţinuta nevestelor altora; dar ce mă interesează pe mine dacă vecinul şi-a pus şoseta pe faţă, sau pe dos? Îmi ajunge să am grijă de ale mele.
A ne deda la necurăţie începe cu a ne lăsa mintea să zboare în domenii care nu ne aparţin. Dumnezeu zice clar: „Să nu pofteşti nevasta aproapelui tău... “ (Exod 20:17). De ce se ajunge la căderea în adulter? Pentru că seducţia nu a fost respinsă la primul atac, adică în domeniul gândirii. Întâi cedezi unui gând, apoi îl alimentezi, pe urmă pune el stăpânire pe mintea ta şi trupul nu are decât să execute porunca pe care i-a trasat-o dorinţa. Dacă unii bărbaţi ar fi găsit femei frivole, ori de câte ori erau frământaţi de poftele cărnii, ei ar fi căzut de zeci de ori.
Lucru valabil şi pentru multe femei. Unele se învârt pe lângă bărbaţi cu atâta neruşinare şi le întind curse, încât, dacă aceştia ar fi fost vulnerabili, ar fi căzut în păcat, de douăzeci de ori. Eu nu m-am mirat să aud despre prăbuşirea unor persoane. Ceva în comportamentul lor nu era în regulă. Aluatul stricăciunii începuse să dospească.
Un cămin echilibrat în dragoste este cel mai bun zid de apărare contra atacurilor Diavolului. Dar vai, acolo unde unul dintre soţi lasă în paragină grădina iubirii, mărăcinii şi spinii vor împresura şi vor înăbuşi răsadurile înainte ca acestea să rodească, iar zidurile se vor prăbuşi. Multe cupluri lasă monotonia să se instaleze în căminul lor. Bărbatul sau nevasta au devenit un simplu obiect. Dragostea doarme, însă iubirea unuia faţă de celălalt nu trebuie lăsată să doarmă, aşa cum nu ne este permis să doarmă dragostea noastră faţă de Cristos. Amănuntele vieţii, freamătul acesteia trebuie să ţină necurmat trează dragostea noastră. Prea mulţi bărbaţi au devenit “pui” pentru soţiile lor şi prea multe soţii sunt fiicele capricioase ale soţilor lor. Când aţi ajuns să spuneţi “tăticule” soţilor voştri, sau “mămico” soţiilor voastre, un lucrul este limpede: prietenia a luat locul dragostei şi nu este bine aşa.
Multe femei îşi frustrează soţii de afecţiune, şi invers. Când un partener este expus poftelor cărnii, el se află pe punctul de a fabrica prima verigă a unui lanţ teribil.
Voi, cei ce sunteţi pentru tovarăşii voştri de viaţă “tătici” şi “mămici”, atenţie la răsturnarea ordinii divine! Nu uitaţi că Diavolul se strecoară cu multă dibăcie şi el este expert în a găsi punctele vulnerabile, punând în mişcare instrumentele sale distrugătoare. Nu uitaţi niciodată că dragostea curată şi sfântă pentru partenerii voştri este cea mai bună armă de apărare.
În capitolul acesta, este indicat să deschidem o paranteză cu privire la homosexualitate care face ravagii, din ce în ce mai mult, printre cei ce spun că-L cunosc pe Dumnezeu. Nu mă contraziceţi şi nu încercaţi să mă reduceţi la tăcere, căci spun numai adevărul.
Cu mult timp în urmă, un creştin căsătorit îşi mărturisea această rătăcire a minţii. Da, el şi-a recunoscut păcatul, dar câţi şi-l ascund (temându-se să nu fie osândiţi şi discutaţi de ceilalţi), fără a ajunge vreodată la deplina eliberare! Bărbatul acesta, care şi-a recunoscut starea mai trebuia ajutat, spre a ajunge la izbăvirea totală. Dacă ne-am da seama de importanţa mărturisirii, am deschide ochii cu mai multă milă şi dragoste.
Câte femei nu întreţin relaţii care depăşesc o simplă prietenie! Aici se poate vorbi despre poftă în gândire.
Domnul Isus a spus: „Dar Eu vă spun că orişicine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui“ (Matei 5:28). Înaintea unui Dumnezeu prea sfânt, intenţia este egală cu fapta, chiar dacă aceasta nu este vizibilă ca atunci când şi carnea devine părtaşă păcatului.
„Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt!" (1 Petru 1:16), spune Domnul. Şi dacă El o spune, înseamnă că putem fi aşa. Este scris: „Împotriviţi-vă Diavolului, şi el va fugi de la voi" (Iacov 4:7). Dacă atâţia bărbaţi s-au prăbuşit, o mare răspundere pentru căderea lor se datorează nevestelor acestora care au manifestat indiferenţă faţă de viaţa şi de problemele lor.
Cei ce văd răul pretutindeni sunt ei înşişi contaminaţi, pe când cei liberi trec prin viaţă deplin biruitori. La femei, problemele specifice sexului apar mai ales în condiţii de suspiciune continuă. Încrederea este climatul în care se dezvoltă fidelitatea. Libertatea eliberează.
Sergine Snanoudj