NECREDINŢA

Deşi se spune clar în Apocalipsa, că “necredincioşii” nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu, eu socoteam că necredinţa ar fi un rău secundar, un păcat mai mic. Dar într-o zi, Dumnezeu mi-a arătat că necredinţa mea mă făcea să bat pasul pe loc, ba chiar să dau înapoi atunci când şovăiam să împlinesc actul de credinţă pe care El mi-l cerea.
Unii numeau ezitarea mea “prudenţă”, însă Dumnezeu îi spune “necredinţă”. Fără să-mi dau seama, la fel ca un fluviu care depune aluviuni în delta sa, necredinţa mi-a îngrămădit în suflet tot felul de murdării: îndoială, eşec, teamă, neputinţă şi o tristeţe ucigătoare. M-am cutremurat, dându-mi seama că îmi mergea numele că trăiesc, dar în realitate eram moartă. Şi atunci am putut înţelege că creştinismul este, ca în armata franceză: “Mergi sau dispari”. Expresia aceasta este cam vulgară, dar foarte semnificativă.
M-am cercetat în lumina Scripturii, cerând iertare lui Dumnezeu, pentru că am şovăit în faţa poruncilor Sale şi, deodată, pacea şi bucuria mi-au umplut inima. Mi-am regăsit entuziasmul şi râvna pentru lucrarea Domnului şi - ceva foarte important - am învăţat cât de păgubitoare poate fi necredinţa. De fiecare dată, când împărtăşesc şi altora această experienţă dureroasă, alte zeci de persoane sunt eliberate de un asemenea păcat. Este o fărădelege oribilă, pentru că necredinţa neagă promisiunile lui Dumnezeu, făcându-L pe El mincinos.
Omul necredincios este legat. Cu cel credincios se împlinesc cuvintele Domnului Isus: „Celui ce are i se va da şi va avea de prisos". Cine continuă să creadă creşte în credinţă.
Feriţi-vă să spuneţi bigoţilor că nu au destulă credinţă pentru a fi mântuiţi! Ei vă vor face dovada participării cu regularitate la adunările creştine, etc. Însă despre faptele credinţei lor nu vor sufla nici măcar o vorbuliţă. Credinţă? Da, dar moartă. „Arată-mi credinţa ta fără fapte..." (Iacov 2:18).
Observăm pretutindeni în Evanghelii că Domnul Isus l-a alungat pe Satan. El i-a poruncit întotdeauna cu putere şi autoritate. Noi însă ne rugăm adesea zicând: „Doamne, vindecă-mă!" şi uităm că El ne-a tămăduit la crucea de pe Golgota. Totul s-a împlinit! Nouă nu ne rămâne altceva de făcut decât să poruncim bolii să ne părăsească. Eu am fost vindecată de artroză cervicală. Într-o noapte, m-am trezit cu o asemenea durere în tot corpul, încât îmi era imposibil să vorbesc spre a cere soţului meu să se roage pentru mine. Era o durere neaşteptată şi insuportabilă. Dar imediat Duhul lui Dumnezeu mi-a spus: „Începe prin a porunci bolii să plece." Nici nu am terminat de rostit fraza respectivă în gând (căci nu mai aveam forţa necesară de a mă exprima în cuvinte), şi am reuşit să adorm în linişte.
De ce atâtea rugăciuni neascultate? Pentru că în ele se cer lucruri care deja ni s-au pus la dispoziţie şi pe care noi nu trebuie decât să ni le însuşim. Un asemenea procedeu se numeşte clar: “necredinţă”. Trebuie să învăţăm din nou sfântul meşteşug al rugăciunii. Eu m-am pomenit uneori rugându-mă rău, când ziceam: „Doamne, dă-mi lucrul cutare!" Şi Dumnezeu a intervenit şi mi-a răspuns: „Ia-l şi mulţumeşte pentru dânsul!"
Rugăciunea noastră de cerere trebuie să fie înlocuită prin cucerirea de bastioane. Să facem “ocolul Ierihonului” pentru ca zidurile lui să se cutremure şi să se prăbuşească. Există rugăciuni care, în loc să ne apropie de Dumnezeu, ne depărtează de Faţa Lui. Acestea sunt nişte litanii care ne chinuiesc sufletul. Decât să spunem mereu aceleaşi rugăciuni, mai bine am tăcea, sau am cânta laudele Domnului. Ar trebui să începem prin a-I mulţumi lui Dumnezeu pentru tot ceea ce ne dă El. Rugăciunea noastră ar deveni tot mai eficace, permiţându-ne să “ne prindem cu amândouă mâinile” de promisiunile lui Dumnezeu.
Unele adunări de rugăciune mă fac să mă gândesc la un grup de cerşetori care strigă la un Dumnezeu surd şi indiferent. Rareori se aude din gura lor un cuvânt de mulţumire.
Dacă vreţi să creşteţi, începeţi prin a face fapte de credinţă. Poate că îmi veţi zice: „Bine, dar eu am tot ce-mi trebuie. Ce aş putea cere?" Atunci, dragul meu, începe să dai din ceea ce ai, căci a da este un act de credinţă, o faptă care cere credinţă.
Printr-un asemenea gest, ucidem în noi frica, frica aceea că am putea deveni săraci.
Sergine Snanoudj 

Ne putem juca cu "jucariile" Satanei fara sa-i platim pretul?

Ai sarbatorit halloween-ul? 
Pe cine crezi ca ai venerat?

Ne putem juca cu "jucariile Satanei fara sa-i platim pretul?

Halloween este noaptea în care aparent totul este îngăduit: invocarea morţilor şi a duhurilor rele, vrăjitoria, necromanţia, divinaţia – vechea şi mai noua practică a prezicerii viitorului plecând de la anumite semne –, magia, sacrificiul ritualic şi multe alte practici pe care creştinii le-au denumit rezumativ păgâne şi pe care nu şi-au îngăduit să le imite nici măcar în joacă, fiind extrem de conştienţi de simbolismul lor, în fond, de potenţialul demonic al acestora, „locuri” şi „prilejuri” – de invocare a unor prezenţe demonice şi de intrare în comuniune cu ele.

Va prezint cateva cazuri luate din cartea scritoarei  Sergine Snanoudj:
 
"În toamna anului 1924, un negustor numit Angerstein a fost împins să ucidă opt persoane. La el acasă au fost găsite aşa-numitele A şasea şi a şaptea carte a lui Moise şi alte scrieri despre spiritism. Aceste cărţi periculoase conţineau instrucţiuni promiţând o mare avere celui care ar fi ucis cele nouă persoane. Din pricina acestor sfaturi abominabile, Angerstein a devenit un ucigaş, motiv pentru care a fost arestat, judecat şi condamnat la moarte.
Şi, în sfârşit, un articol din Berliner Morgenpost - 25.09.28: „Ieri dimineaţă, doamna Melcher s-a prezentat la poliţie, declarând că şi-a împuşcat fiul. Cercetările efectuate au confirmat depoziţia sa. Gustav Melcher a fost găsit mort în patul lui, cu capul găurit de un glonte. La interogatoriu, doamna Melcher a explicat că stabilise un horoscop pentru fiul său bolnav şi că a aflat cu privire la dânsul că el nu va mai fi niciodată în deplinătatea facultăţilor mintale. Deci l-ar fi aşteptat un viitor îngrozitor. Din acest motiv, ea a crezut că ar fi indicat să-şi elibereze fiul de un asemenea destin crud prin orice mijloc care i-ar fi stat la îndemână."
Fără îndoială că autorul moral al acestui asasinat este astrologul. Este de notat că un mare număr de fiinţe nenorocite lâncezesc în clinici neuropsihiatrice ca urmare a vrăjitoriei şi superstiţiei, lucruri care stau, de asemenea, la baza unui important număr de sinucideri.
Cinci sute zece pasaje şi o mie două sute cincizeci de versete biblice se referă la practicile oculte. Dumnezeu Îşi pune în gardă poporul împotriva acestor păcate care orbesc pe oameni şi-i împiedică să împlinească Cuvântul Său, chiar dacă acesta este auzit citindu-se şi lămurindu-se."

...Saminta cazuta in locuri stincoase,este cel ce aude CUVINTUL si-l primeste indata cu bucurie;dar nare radacina in el,ci tine pina la o vreme...Matei 13-20,21.

 

Un muzician, care se considera foarte talentat, cinta tot mai des prin piata si stia sa-i captiveze pe oameni cu cintarile sale foarte melodioase. Intr-o zi in timp ce cinta si credea ca ii captivase pe ascultatori s-auzi dangatul de clopot si deodata toti oamenii disparura pentru asi vedea de treburile lor. Ramasese numai unul singur si muzicianul il lauda pentru ca nu era ca ceilalti care au plecat. Atunci acesta ii spuse muzicianului: -Eu sint putin cam surd. Tu spui ca au batut clopotele?   -Da,  raspunse muzicianul!  -Atunci trebuie sa ma grabesc acasa sa nu ajung prea tirziu. Si astfel pleca si ultimul ascultator. Multi asculta cu atentie cind le vorbim despre despre mintuirea mare pe care ne-a daruit-o DUMNEZEU in ISUS CHRISTOS.Si aproape esti tentat sa spui acestia nu-s departe de imparatia lui DUMNEZEU. Dar imediat dupa ce te-ai despartit de ei uita tot ce le-ai spus, ca pe vremea proorocului Ezechel.
DUMNEZEU ii zice: Copiii poporului tau vorbesc de tine pe linga ziduri si pe la usile caselor,si zic unul altuia,fiecare fratelui sau:Veniti dar si ascultati care este cuvintul iesit de la DOMNUL?Si vin cu gramada la tine,stau inaintea ta ca popor al MEU,asculta cuvintele tale,dar nu le implinesc,caci cu gura  vorbesc dulce de tot,dar cu inima umbla tot dupa poftele lor.Iata ca tu esti pentru ei ca un cintaret placut,cu un glas frumos si iscusit la cintare pe coarde.Ei iti asculta cuvintele,dar nu le implinesc de loc. Ezechel 33-30:32. Asa au fost si asa sint oamenii si in ziua de azi cind aud clopotele pleaca fiecare la treaba lui si uita de mintuirea sufletului sau. Nu esti si tu unul din acestia?  Gindeste-te la cuvintele DOMNULUI ISUS CHRISTOS: Daca voieste cineva sa vina dupa MINE,sa se lapede de sine,sa-si ia crucea in fiecare zi si sa MA urmeze.Si ce ar folosi unui om sa cistige toata lumea,daca si-ar pierde sufletul. Matei 16-24:26. Nu este mintuirea sufletului tau mai pretioasa decit toate celelalte preocupari? Gindeste-te cu seriozitate la aceasta! Nu lasa sa treaca vremea! In aceasta inselaciune a pacatului a trait si Israel altadata cind DOMNUL a plins pentru cetate. Osea spune in cartea sa: I-am tras cu legaturi omenesti,cu fringhii de dragoste... DOMNUL face acelasi lucru si cu tine astazi! EL vrea mai mult decit vrei tu sa te mintuiasca! Lasa-ti toate problemele vietii deoparte ca cel care da viata se va ingriji in primul rind de sufletul tau si apoi de celelalte nevoi ale tale.DOMNUL sa te binecuvinteze.

Mihai Ciritel