EGOISMUL

Cei ce trăiesc pentru ei înşişi au un orizont foarte restrâns. Mântuitorul spune: „Daţi şi vi se va da; ba încă vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra" (Luca 6:38). Egoistul se gândeşte numai la el, creştinul adevărat se gândeşte la alţii. Trebuie să mărturisesc că uneori mi-ar fi plăcut să fiu puţin egoistă, pentru a mă regăsi pe mine însămi, dar am descoperit că prin “a da” ajung mai bogată decât prin “a primi”.
În actul dărniciei se ascunde uitarea de sine; uităm de noi şi de durerile noastre, de noi şi de întristările noastre. Aţi constatat oare, din proprie experienţă, că făcând bine şi dăruindu-vă altora începeţi să deveniţi nişte fiinţe cu adevărat fericite? Cunosc tineri care sunt mereu apăsaţi şi trişti, sub povara multor probleme. La vârsta lor, eu nu ştiam nimic despre toate acestea.
Din ziua când L-am aflat pe Domnul, eu am dorit să lucrez pentru slava Lui, şi m-am pus la dispoziţia bătrânelor fără ajutor, a copiilor, dedicându-mă în acelaşi timp cercetării Scripturilor. Eu nu eram preocupată de problema dragostei şi nu am căutat niciodată un soţ. Scopul meu cel mai de seamă era acela de a sluji lui Dumnezeu, însă El nu mi-a rămas dator; oferindu-mi totul pe deasupra. Ce poate fi egoismul decât dragoste de sine? Or, în slujba lui Dumnezeu se cer oameni cu dragoste pentru alţii. Eu am auzit soţii de pastori zicând: „Nu am altă vocaţie decât menajul. N-am nici un dar cu care să pot lucra pentru Domnul." Pe mine Domnul nu m-a interpelat niciodată, spunându-mi răspicat: „Du-te!", dar această “mântuire aşa de mare” ne obligă. Eu doresc fierbinte s-o împărtăşesc şi altora. Fără îndoială că Dumnezeu mi-a cerut într-o bună zi să intru pe ogorul Lui, însă eu cred că El cheamă pe fiecare copil al Său într-un mod diferit.
Mă revoltă profund să văd femei egoiste care fac din soţii lor oameni buni la toate sau, de ce nu, buni de nimic! :)  Există bărbaţi îndrăgostiţi de cordonul şorţului bucătăresei, însă nu trebuie uitat că avem numai o viaţă. Dacă soţii noştri şi-o petrec în faţa aragazului, cu cârpa în mână, sau împingând landoul, nu le va mai rămâne mult timp pentru a sluji lui Dumnezeu. Nu vreau nicidecum să spun că soţii noştri nu au dreptul să gătească ori de câte ori au chef să facă lucrul acesta, sau să alerge după cumpărături dacă aceasta îi pasionează, dar este o mare diferenţă între a te face util şi a deveni servitorul Cucoanei. Dar şi principiul opus rămâne valabil. Multe femei au ajuns, pur şi simplu, roabele soţilor lor. Aceşti “domni” nu mişcă nici degetul mic, ci aşteaptă să fie serviţi de dimineaţă până seara şi caută mereu noduri în papură.:( Egoistul alege totdeauna ce este mai bun, fără a se gândi ce le rămâne celorlalţi.
Dacă ai ajuns la convingerea că şi tu eşti o fiinţă egoistă, să ştii bine că numai Dumnezeu te poate izbăvi. Roagă-L chiar acum să facă cu tine lucrul acesta! Este singura cale pe care tu poţi ajunge să te bucuri de o viaţă creştină adevărată şi îmbelşugată.
Domnul Isus, marele nostru Păstor spune: „Eu am venit ca oile Mele să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug" (Ioan 10:10).
Egoismul antrenează tot felul de dereglări psihice care pot duce până la sinucidere. Starea aceasta este de o deosebită gravitate. Deci, dacă tu ai auzit cântarea izbăvirii, nu sta nepăsător şi răspunde pozitiv chemării Duhului Sfânt!
Sergine Snanoudj 

EL (DUMNEZEU) a facut ca toti oamenii,iesiti dintr-unul singur,sa locuiasca pe toata fata pamintului;le-a asezat anumite vremi si a pus anumite hotare locuintei lor.

Vorbirea este si ea un hotar. Sfintul apostol Pavel spunea colosenilor: Vorbirea voastra sa fie totdeauna cu har dreasa cu sare,ca sa stiti cum trebuie sa raspundeti fiecaruia.Pentruca prin cuvintul si prin vorbirea ta,poti sa dai viata cuiva ori poti sa-i pricinuiesti moartea. Intr-una din zile lucram cu mai multi tineri, care de care mai deplasat in vorbire, insa unul tacea. Dupa un timp, unul mai guraliv zice catre cel care tacea: "Mai Mihai tu nu spui nimic? Vorbeste si tu ceva sa te auzim." Dar acest tinar chibzuit raspunde: "Eu in vorbire am anumite hotare si stiu cind trebuie sa ma opresc. De aceea nu pot vorbi ca voi. DOMNUL ISUS vorbea in Evanghelia dupa Matei,5 de la 13 inainte: Voi sinteti sarea pamintului.Dar daca sarea isi pierde gustul,prin ce isi va capata iarasi puterea de a sara?Atunci nu mai este buna la nimic decit sa fie lepadata afara,si calcata in picioare de oameni. Vorbirea noastra trebuie sa aiba gust. Urechea care  aude sunetele care ies din gura noastra trebuie sa dea viata, sa se auda cuvinte de mintuire, cuvinte de vindecare, cuvinte care sa-l ridice pe om din starea de pacat. De aceea DOMNUL ISUS cind statea de vorba cu samariteanca ii spunea femeii: " ..... oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va ţâşni în viaţa veşnică.” Aduceti-va aminte cind intr-o lupta intre Israel si Sirieni acestia din urma au luat mai multi prizonieri din Israel printre care si o fetita. Scriptura nu dezvaluie virsta ei, dar fetita prin comportarea ei, prin vorbirea ei a dat viata lui Naman Sirianul. Acesta era bun conducator de osti,dar era lepros. O boala nevindecabila. Dar mai grea decit boala de lepra si decit cancerul este pacatul. Lepra si cancerul are nevoie de un timp mai indelungat sa-ti curme viata, dar pacatul ti-o poate curma intr-o clipa si sa te trimita in iad pentru vesnicie. Fetita fiind sluga in casa lui Naman spune catre nevasta lui Naman: "Oh daca domnul meu ar fi la proorocul acela din Samaria, proorocul l-ar tamadui de lepra lui!" Oare ce credeti acea fetita captiva de razboi oare nu putea sa spuna si altceva? Ba da! Dar ea a preferat sa-i faca de cunoscut lui Naman si familiei lui calea vietii. Pentruca atunci cind Naman s-a dus in Samaria la proorocul Elisei acesta nu s-a intors cum s-a dus,a venit vindecat de lepra lui,dar a venit un om mintuit. Auziti la intoarcerea lui de la Iordan inaintea lui Elisei ce zice; Fiindca nu vrei sa primesti tu ,ingaduie sa se dea robului tau pamint cit pot duce doi catiri; de aceea si DOMNUL ISUS spunea: Omul bun scoate lucruri bune din visteria buna a inimii lui; dar omul rau scoate lucruri rele din visteria rea a inimii lui. Va spun ca, in ziua judecatii,oamenii vor da socoteala de orice cuvint nefolositor,pe care-l vor fi rostit.DUMNEZEU sa va intelepteasca, sa vorbiti ce trebuie.