Am gasit o poezioara scrisa de C.H.Spurgeon:
Astăzi, suflete iubit, am o vorbă pentru tine,
Căci mi-eşti drag şi-a ta durere, o resimt adânc în mine.
Astăzi vreau o rugăminte ca să-ţi fac până se poate,
Hai întoarce-te la Domnul, lasă-te de-a lumii gloate.
El, Isus, în ploaie-aşteaptă şi la uşa ta tot bate.
E-ntuneric, urlă câinii, vântul străzile străbate.
Hai deschide, când El cere să-L primeşti cu tot ce are.
E bogat cum nu e nimeni, nici pe-a stelelor cărare.
E sublim cum nimeni altul nu a fost, nici n-o să fie,
El e singur ce de veacuri, stăpâneşte-o Împărăţie.
El e bun, însă şi are dor de viaţa ta, amice,
Te iubeşte fără margini, ca plugarul a lui spice.
Şi mai mult. Nu-s vorbe goale, cât e dorul Său de mare.
Şi nu-i munte să se înalţe pân' la ceruri, sus, în zare.
Nu-i fiinţă să priceapă dragostea ce Îl trimise,
Ca să smulgă omenirea din deşartele ei vise.
Nu-i gândire să înţeleagă taina Golgotei de aur,
Şi nici suflet să cuprindă un asemenea tezaur.
Dar, prietene, grăbeşte să primeşti a Lui vestire,
Să te împaci cu Cel ce ţine universul prin iubire.
